Sam cel Român, americanul stabilit la Cluj-Napoca în 2004 și expulzat acum din România pentru că nu avea viză, a povestit pe blogul lui cum s-au purtat cu el ofițerii de la Oficiul de Imigrări din Cluj. 

Americanul a venit prima dată în România, în 2000, și a revenit apoi de mai multe ori ca turist, până în 2004 când s-a mutat definitiv. Sam cel Român a fost ajutat de un prieten, Mihai, care i-a propus să investească într-o pensiune de la Băișoara, astfel putând să demonstreze că a adus o contribuție la economia României și să obțină permisul de rezidență. Sam relatează pe blogul lui să lucrurile au funcționat și a obținut documentul. 

Problemele au apărut rapid, iar după câteva săptămâni el și-a pierdut portofelul cu toate actele. ”Totul s-a rezolvat pana la urma in ceea ce priveste banii si locuinta, insa aparuse o mica problema (din perspectiva mea) cu acel permis. M-am dus la circa de politie sa declar pierderea acestui document, insa nimeni de acolo nu vorbea nici macar o boaba de engleza. Chiar si in anul 2014, nimeni de acolo nu vorbeste limba engleza, dupa cum am aflat pe pielea mea la inceputul acetsui an, dupa ce am fost arestat din cauza unui scandal cu ei, provocat de faptul ca ajutam cativa oameni ai strazii”, povesteste Sam cel Roman.

Viața lui Sam la Cluj a fost una liniștită, el nefiind deranjat de autorități până în aprilie 2014. ”Prima data am crezut ca sunt doi ”martori ai lui Iehova”, pentru ca stateau in fata usii cu niste hartii in maini, insa apoi s-au prezentat ca fiind de la Oficiul de Imigrari. In blocul in care stateam mai traia si o studenta africana, asa ca am crezut ca au venit pentru ea.

Unul dintre ofiteri era o femeie al carei nume nu l-am inteles niciodata, iar ea nu a facut nimic altceva decat sa stea in spatele celuilalt ofiter, un barbat. Numele mic al acestuia era Catalin si in mod evident ma cunostea, pentru ca imi spunea Sam cel Roman. Sincer, am crezut ca vrea un autograf de la mine, asa ca tocmai pusesem mana pe o carte si eram gata sa o semnez, cand mi-a zpus ca trebuie sa merg cu ei la sectie.

Nu eram imbracat, asa ca i-am rugat sa astepte sa-mi pun o pereche de pantaloni si sa iau niste pantofi, insa mi-am dat seama ca ceva nu este in regula. El insista sa ies din camera cat mai repede si se uita la mine in timp ce ma imbracam, de parca eram cautat pentru crima sau cine stie ce infractiune”, a spus americanul.

Polițiștii i-au confiscat telefonul mobil, dar i-au spus că este doar ”o mica problema”, ceea ce i-a trezit lui Sam suspiciuni. 

”Imediat ce am ajuns la sectie, in spatele usilor inchise, totul s-a schimbat. Am fost bagat intr-o camera mica, fara aer si extrem de fierbinte, plina cu ofiteri de la Imigrari, inclusiv seful Departamentului Cluj, care a intrat si a inceput sa tipe si sa ma certe, intrebandu-ma de ce mi-am batut joc de legile Romaniei si facandu-ma sa ma simt ca un fel de pedofil care atacase niste copii...sau asa ceva.

Eu tot ceream sa imi vina avocatul, insa ei radeau si spuneau ca nu este nevoie de asa ceva, fapt ca m-a alarmat. Era clar ca am probleme si ca aveam nevoie de un avocat, in special unul care sa stie legea mai bine decat mine (in ciuda cunostiintelor mele despre cultura romaneasca, nu sunt in niciun fel cunoscator al problemelor legale). Am tot cerut sa imi fie inapoiat telefon si sa pot contacta pe cineva, insa din nou am fost refuzat. Cand m-au luat din locuinta eram la o cafea, asa ca aveam nevoie urgenta la toaleta, insa si aceasta cerere a fost refuzata”, a mai spus Sam cel Roman.

El a stat la Oficiul de Imigrari Cluj 5 ore și spune că a fost forțat sa semneze o declaratie scrisă în limba romana prin care preciza că nu a fost abuzat in niciun fel, nici fizic si nici emotional. ”Era o minciuna afurisita. Erau hotarati sa nu-mi dea drumul si nici sa ma lase la baie pana cand nu semnam acea declaratie, asa ca am citit-o si am semnat-o”, a continuat americanul.

După ce a fost eliberat, i s-a pus în vedere că trebuie să părăsească România în termen de 15 zile. Polițiștii i-au spus că permisul de rezidență i-a expirat, deși el credea că este încă valid, chiar dacă îl pierduse. Sam cel Român a apelat la un avocat și a cerut anularea ordinului de expulzare. 

El a fost sfătuit de avocat să apeleze la un translator profesionist. ”În America, atunci cand un strain are probleme intr-un tribunal (inclusiv audierile de la Imigrari), servicile de traducere sunt furnizate de Guvern. In Romania se presupune acelasi lucru, ca traducatorul este platit si furnizat de catre instanta de judecata. Nu insa si in acest caz! In schimb, chiar in mijlocul audierii a fost adusa o tanara, iar judecatorul mi-a spus ca ea este autorizata ca translator si ca trebuie sa-i platesc 100 de lei (aproximativ 25 de euro) chiar acolo, pe loc. Daca traiesti in Romania stii ca este un pret strigator la cer, in conditiile in care meditatiile particulare la o limba straina nu depasesc 30 de lei pe ora. Habar nu aveam cum o sa traduca ea termenii complicati in limba engleza, insa nu aveam alta solutie asa ca am spus da. M-am ridicat, i-am dat banii acolo, in fata judecatorului, apoi ea a venit si s-a asezat langa mine”, a mai spus Sam.

Americanul spune că procesul lui a fost o ”farsă” și că au fost multe ”nereguli”.

El a pierdut lupta, în cele din urmă, și a fost dus cu o mașină de la Imigrări până la vama Borș, unde a fost eliberat. ”Mi-au lăsat la dispoziție 10 minute să îmi adun lucrurile. Nici să îmi hrănesc pisicile nu am apucat. Acum mă voi stabili în Ucraina și voi încerca să îmi construiesc o viață acolo”, a încheiat Sam cel Român.