Ecologistul clujean Szakáts István a reușit să surprindă într-o scrisoare nemulțumirile comunității maghiare care a fost pusă în fața faptului împlinit prin amplasarea patinoarului în jurul grupului statuar Matei Corvin.

Până acum, patinoarul era în vecinătatea statuii, dar din acest an structura de rezistență a patinoarului a fost mutată și amplasată în jurul monumentului. 

Târgul de Crăciun Cluj-Napoca va fi deschis anul acesta în 24 noiembrie 2017 și se va închide în 1 ianuarie 2018.

Conform municipalității, soluția câștigătoare propune un concept care urmează un model european de organizare a târgurilor de Crăciun, fără conotații etnice, implementat și în alte orașe mari, precum Köln sau Glasgow.

Conceptul pune în valoare ansamblul statuar Matei Corvin, iar faptul că monumentul se află în centrul patinoarului oferă o protecție suplimentară acestuia și îl aduce în mijlocul clujenilor.

”Despre patinele Regelui

Dragul meu cetățean clujean, om de trabă,

mă adresez ție in calitatea mea de concetățean clujean - dar ungur - pentru a-ți spune părerea mea despre patinoarul din Piața Unirii - a cărei formă O parcă că s-a înnodat un pic mai gordian.

Scopul meu nu e de a-l tăia, ci de a-l înțelege, iar pentru asta voi căuta în idiosincraziile unora (spre exemplu ale mele) și insensibilitatea altora (potențial, ale tale). Să trecem la treabă.

În acest an Primăria a aprobat construcția patinoarului în jurul statuii lui Mathias Rex, alias Matei Corvin, alias Mátyás király. A ieșit scandal.

În mare, vorbele pe temă au bătut următoarele cărări: 1. da'-ce-vină-au-copiii-patinatori, 2. da'-a-cui-e-statuia, și 3. da'-e-ca-peste-tot-în-Europa. Concluziile, pe scurt, au fost: 1. Copiii nu au nicio vină. 2. Moștenirea culturală a lui Mathias Rex e asumată și de maghiari și de români. 3. Europa e plină de patinoare cu statuie ecvestră în mijloc. În ceea ce mă privește, aș încerca să evit aceste cărări.

Aș vrea să ne uităm împreună la înțelesurile acestei statui.

Înainte de a începe: mă bucur din reflex pentru toți copiii și adulții care se bucură de orice patinoar care o să fie instalat și această iarnă în piața centrală a Clujului. În plus, ideea unui patinoar în formă de „O” care înconjoară statuia lui Rex e clar foarte ofertantă pentru toți patinatorii. Și atunci care-i baiul? De ce mi s-a strâns stomacul când am auzit vestea cu "patinoar în jurul statuii" - așa cum mi s-a strâns?

Poi știți, statuia. Propun să ne uităm la înțelesurile acesteia. Pentru început, la cele politice, culturale, și la alea cu bă-avem-o-statuie-mare-și-faină-în-mijlocul-Clujului. Și spoiler pentru al patrulea: bătaia de joc.

Deci, primele trei.

Politic, pentru maghiari, statuia e Statuia Regelui Nost'- cum ar veni, simbol a ce-bărbați-și-pe-veci-stăpâni am fost noi aci - odată. Pentru români, Matei Corvin nu poate însemna asta, n-are cum. Are o altă citire, un alt înțeles (nu vă grăbiți dă dați repede cu "gata unguru’ a recunoscut că toți ungurii e cu Trianonu’". Propoziția înseamnă că figura regelui încorporează o anumită citire a unei anumite perioade a istoriei. "E e, aia ca Ardealu' e a vost'". Passons.)

Cultural, statuia e principala referință și reprezentare în spațiul fizic Transilvan a acelui personaj din cultura maghiară despre care copiii maghiari învață zeci de povești la școală, care se evocă în sute de poezii și chiar și opere rock. Mátyás Király e un fel de supererou al maghiarilor. Poate nu știți: avem sute de cărți pentru copii și adulți despre Mátyás Király - asta pentru că avem sute de legende cu el (cum s-a dus el noaptea deghizat în oraș, să facă dreptate oamenilor mici, etc). Volumul produselor culturale în limba maghiară în ultimii 100 ani despre Mathias Rex este incomparabil mai mare decât în limba română. De aici se deduce că din punct de vedere cultural, Mathias Rex este asumat (apropriat) de maghiari mult mai mult decât de români.

Dar ca să mai și răsuflăm: din punctul de vedere al bă-avem-o-statuie-mare-și-faină-în-mijlocul-Clujului, marea mulțime a românilor și maghiarilor sunt exact, dar exact la fel: au un extrem de vag habar despre ce-i cu statuia, da' știu că dă bine ca fundal la selfie, cu patine pe umăr și vinul fiert în mână. În categoria asta e superdemocrație.

Și acum să trecem la al patrulea înțeles: bătaia de joc. În istoria recentă - mai apăsat de la domnia lui Gheorghe Funar încoace - statuia lui Mathias Rex a dobândit un nou înțeles: cel al bătăii de joc. Explicit, a devenit simbolul bătăii de joc a ultranaționalismului român față de comunitatea maghiară.

Câteva exemple:

- planul lui Funar de a muta statuia (1992)

- placa Iorga-Funar amplasată pe soclul statuii (1992, dar ce să vezi! și acum e acolo)

- "săpăturile arheologice" din piață (1994 -, astupate abia după mai bine de un deceniu de Funărie)

- multiplele distrugeri și vandalizări ale statuii (din 1960 încoace, ultima săptămâna trecută, cu ruptul pintenului).

La această listă se mai adaugă și chestii de atmosferă: distrugerile mormintelor maghiare din Cimitirul Házsongárd (în fiecare an), tevatura plăcuțelor bilingve (constant, din 1992 până în 2017 inclusiv), și multe altele.

Așa, în decenii, statuia lui Mátyás Király a devenit o foarte productivă suprafață de provocare și de bătaie de joc. O rană în care se poate piscăli, mergând la sigur, de fiecare dată. Acest înțeles s-a codat în statuie a) în era Funar explicită, și b) după aia, în era Funar implicită. E fain să-ți bați joc de Supererou, nu? Nu degeaba și-a făcut Funar atâta treabă cu el. Și nu degeaba se face și de atunci.

Ca un bun maghiar cu o sensibilitatea dusă spre idiosincrazie, da, am suspiciunile mele că asta s-ar fi întâmplat și în acest caz. Lucrez să mi le înfrâng. Dar nu e ușor. Mi-e foarte greu să cred că tot ce am scris, nu se știe - printre clujenii cu carte, instituții și partide. Doar s-a știut atâta vreme. Lucrez serios să mă conving.

Știți, sunt copiii ăia care s-ar da fericiți cu patinele în jurul statuii. Așa de mici că nici măcar n-au naționalitate. Na, n-are nimeni treabă cu ăia. Iară pe ăia mulți cu bă-avem-o-statuie-mare-și-faină-în-mijlocul Clujului oricum îi doare fix în patină de toată treaba cu aproprierea și umilința altora.

Dar hai să nu fim ignoranți toți.

Așa că, dragul meu frate clujean majoritar. Te invit cu iubire frățească să medităm împreună la următoarele trei condiții agravante în calea înțelegerii noastre interumane. Dincolo de problema de bază că io-s ungur.

Pro primo: îmi dau seama că din poziția de majoritar ți-e destul de greu să înțelegi ce se tot vaietă un minoritar. E o altă condiție existențială. Pentru minoritar cultura este un loc de refugiu, de generare și regenerare a identității, adesea un al doilea stat. Oi înțelege tu instant când emigrezi (da' nu emigra numai pentru asta).

Pro secundo: îmi dau seama că din poziția de majoritar care nu e foarte legat cultural de statuia lui Matia Corvinul poate fi foarte, foarte greu să înțelegi ce se tot vaietă un minoritar pentru care un Mátyás Király este asumat cultural profund.

Pro tertio: îmi dau seama că din poziția de majoritar care nu e foarte legat cultural de statuia lui Matia Corvinul și care probabil nici nu observă batjocura din ultimii 30 ani la care este supusă minoritatea maghiară, e foarte foarte foarte greu să înțelegi ce se tot vaietă un minoritar pentru care Mátyás király este profund asumat cultural și pentru care statuia mai semnifică și batjocura constantă, trăită ca o traumă multigenerațională.

Înțeleg toate astea.

De aceea îți promit că încerc să scap de idiosincraziile mele și să mă desensibilizez un pic.

Și aș vrea să te rog ceva. Nu-ți cer să muți pationarul. Ar fi păcat și stupid. Chiar e mai fain așa, tă' roată. Dar arată-mi cumva că nu-ți bați joc, că mă respecți. Nu știu, pune înapoi pintenul ăla rupt. Ceva.

Dă-i și tu o șansă clujenității noastre comune.

Îți foarte mulțumesc.”