Biserica de lemn din Păniceni este restaurată de voluntarii adunați de reprezentanții ONG -ului Ambulanța pentru monumente - Transilvania Sud. 

Aceasta este cea de-a patra lor intervenție din acest an. ”Am început lucrul la biserica ortodoxă din Păniceni, județul Cluj. Vă mai puteți înscrie ca voluntari în săptămâna 21-28 mai. Mâncare e bună, gașca distractivă, garantăm”, anunță reprezentanții ONG -ului. Bătrânii satului, așa cum au făcut și la ridicarea bisericii acum 300 de ani, aduc merinde și stau în jurul muncitorilor. 

La acțiune participă și arhitectul șef al județului Cluj, Claudiu Salanță, care a lăsat costumul pentru a bate cuie și a învăța meșteșugul uitat. 

”Săptămâna asta am lăsat mapa și am luat  sapa, ranga, ciocanul ca să ajutăm la salvarea bisericii de lemn de la Păniceni. 

Ziua 1 #Voluntar în demersul Ambulanței pentru Monumente excelent coordonat de Eugen Vaida. 

Ziua 2 - #voluntar pentru patrimoniu. 

Am aflat de la Eugen care e diferența între draniță, șiță și șindrilă, precum și sculele care se folosesc în meșteșugul tradițional.

Am învățat de la meșterul Mihai cum se cioplește cu baltagul și cum se bate șindrilă pe colțul acoperișului, ba chiar am cioplit, bătut - prima dată-n viață - șindrilă pe colț. 

Pe lângă rolul esențial în salvarea patrimoniului Ambulanța pentru Monumente are și un excelent rol educativ în înțelegerea și păstrarea meșteșugului și tehnicilor tradiționale de lucru”, a transmis Salanță.

Biserica de lemn din Păniceni datează din 1730

Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, din satul Păniceni, comuna Mănăstireni, a fost ridicată în 1730. Aceasta este situată în cimitirul vechi al satului. A fost construită din bârne de stejar, îmbinate în coadă de rândunică

Pe latura sudică are un pridvor construit, probabil, cu ocazia unei restaurări, în secolul trecut, când cununa pridvorului a devenit susținătoare a căpriorilor schimbați. Acoperișul a fost atunci refăcut, după câte se pare, integral, cosoroabele ce sprijină, de celelalte părți, căpriorii având, probabil, aceeași vechime cu cununa pridvorului.

Biserica a fost pictată de Dimitrie Ispas din Gilău, cel mai faimos pictor din zonă, realizatorul picturii de interior, parțiale sau totale, în cel puțin 11 biserici, pe care le-a decorat în perioada 1788-1835. După cum îl caracterizează istoricul de artă Marius Porumb, pictorul ”s-a format în ambianța artistică românească de la sfârșitul secolului al XVII-lea, când în împrejurimile Clujului sunt cunoscuți mai mulți pictori.” Activitatea lui deosebit de bogată care ni-l ”prezintă ca pe un pictor dotat nativ, dar care nu are o pregătire prea temeinică”, a fost prima dată studiată de Atanasie Popa, istoricul ce a contribuit documentar, în cea mai mare măsură, la cunoașterea activității pictorului. În dicționarul său, Marius Porumb îl prezintă astfel: ”Are un simț deosebit pentru decorativ, iar cromatica vioaie a picturilor sale dă o notă sărbătorească ansamblurilor murale”. În legătură cu programele sale iconografice, etnografii și istoricii de artă înclină să îl încadreze în curentul de factură populară.

Anul realizării picturii murale la biserica din Păniceni este 1809. Sătenii din Păniceni s-au ambiționat și vrut ca biserica lor să fie cel putin echivalentă din punct de vedere artistic cu cea de la biserica din satul vecin Agârbiciu (pictată tot de Dimitrie Ispas, în 1801), atât în estetica exteriorului, cât mai ales în decorarea interioară cu pictură.

Dar spațiul de cult este aici mult mai restrâns, iar șansele de desfășurare a programului iconografic aplicat în satul vecin erau, în aceeași măsură, reduse. Strădania pictorului este însă vizibilă, căci, și la Păniceni, Dimitrie Ispas manifesta aceeași mare siguranță în execuție și o tot atât de deplină stăpânire a măiestriei.