Statuia poetului Andrei Mureșanu a fost amplasată la intrare în cartierul cu același nume, aproape de Piața Cipariu. 

Rectorul UBB Cluj, istoricul Ioan Aurel Pop, a ținut un discurs la dezvelirea statuii și a vorbit despre moștenirea lăsată de marele om de cultură, autorul versurilor Imnului național al României.

”În Cluj-Napoca, există acest cartier cu numele de Andrei Mureșanu, care merita demult să fie înnobilat cu statuia copleșitorului om de cultură, mai ales după ce regimul comunist voise să deturneze atenția de la personalitatea aceasta dătătoare de nume și de destin. În al doilea rând, Andrei Mureșanu este autorul versurilor Imnului național al României (poezia se chema inițial „Un răsunet”) și este bine să subliniem importanța acestui simbol al României. Aceasta cu atât mai mult cu cât, unii, chemați și nechemați, se pronunță destul de vehement pentru schimbarea imnului nostru. Nicio motivație nu stă în picioare în acest sens. Invocarea nepotrivirii versurilor sau melodiei, pentru vremurile actuale, este ridicolă. Orice imn național este produsul unei epoci (imnul Franței, „La Marseillaise” apare în 1792 și cheamă națiunea la arme contra inamicilor de atunci ai țării și ai revoluției), dar conține mesaje pentru viitor. Imnul României îndeplinește toate aceste condiții. Pe de altă parte, România a avut, în ultimul secol și jumătate, șase imnuri, ceea ce nu s-a întâmplat cu nicio țară serioasă din Europa. Nu este de mirare că, înlocuind mereu imnurile, nu ne bucurăm de credibilitate și nu suntem recunoscuți de lume după propriile simboluri.

De ce s-a implicat Universitatea „Babeș-Bolyai” în amplasarea acestei statui? Din cel puțin două motive. Mai întâi pentru că Andrei Mureșanu a făcut parte dintre promotorii ideii de universitate românească de stat în Transilvania. Prevederea a fost trecută între punctele programului Revoluției Române de la 1848-1849, program prezentat la Marea Adunare Națională de la Blaj (3-5 mai 1848), în fața celor peste 40 000 de români prezenți. Al doilea motiv este unul special. Profesorul Octavian Șchiau (1930-2013), fost decan al Facultății noastre de Litere, se stingea la 22 noiembrie 2013 – adică acum șase ani – cu dorul de statuia lui Andrei Mureșanu și cu cererea de amplasare a acestui monument în mână, pe holul Universității, vegheat de Galeria Rectorilor. Venea la rector cu o petiție (așa cum făcuseră generații întregi de suplicanți dintre înaintașii săi), prin care cerea ajutor și sfat. Domnul l-a chemat atunci pe Profesor numaidecât la sine, iar nevrednicul rector a rămas cu tristețea în suflet și cu amărăciunea de a nu fi putut îndeplini pe dată dorința marelui filolog și patriot. Iată că, după șase ani, în plină sărbătoare a Centenarului Universității românești, dorința profesorului se îndeplinește, prin lucrarea sculptorului Ilarion Voinea, prin strădania Universității, dar mai ales prin facerea de bine a donatorilor și mecenaților (oamenii de afaceri din Cluj) și a autorităților locale, cu precădere a Primăriei acestui municipiu vechi de aproape două milenii, de pe vremea romanilor, invocați de Andrei Mureșanu în poezia devenită imn. El vedea oastea, adică națiunea încolonată spre viitor și ghidată de „preoți cu crucea-n mână”, cum se întâmplă și astăzi, prin prezența înalților ierarhi ai celor două biserici istorice românești de rit bizantin, a prea cucernicilor părinți, animați de rostul misiunii lor.

Rectoratul și Senatul Universității, profesorii și studenții și toată oastea sau obștea se bucură azi, alături de spiritele lui Andrei Mureșanu și Octavian Șchiau, pentru realizarea acestui punct dintre „scopurile preasfinte” ale „datoriei vieții noastre”. Cinstim prin aceasta, aici la Cluj, toată generația de la 1848, care a visat „viată-n libertate”, cu dorința de a nu mai fi noi, românii, „sclavi iarăși în vechiul nost' pământ”. Să le fie dorința îndeplinită și amintirea binecuvântată în veci!”, a rostit Ioan-Aurel Pop.