Un superb exemplar de lup cenușiu a fost filmat ghidulo montan, Ivan Farkas, în comuna Beliș.

Chiar dacă a filmat fără trepied, pentru că acestea au fost condițiile, imaginile sunt superbe și au fost apreciate de cei care le-au văzut. Ivan deține site -ul wildexploring.ro, unde organizează ture montane în diverse zone. 

Exemplarul de lup filmat a fost surprins în timpăul unei drumeții. ”Erau mai multi pentru că am văzut urmele, însă doar asta era în mijlocul poienii”, a explicat Ivan.

Lupul este un carnivor cu o ierarhie riguroasă în cadrul haitei și foarte teritorial. Este un animal de talie mijlocie, cu lungimea de circa 130 cm și cu o greutate de până la 70 kg. Mușchii cefei sunt foarte dezvoltați, ceea ce-l ajută să care prada, dar este doar o credință populară că n-ar putea să-şi întoarcă capul. Blana este de culoare roșcat-cenușie în timpul verii și cenușie deschis iarna, mai apropiată de albul zăpezii pentru a se putea face nevăzut de pradă. Mirosul, auzul și văzul sunt foarte dezvoltate.

Ierarhia haitei de lupi face ca perechea ce participă la reproducere să inhibe instinctul de împerechere al celorlalți membri ai grupului. Lupul are o singură parteneră toată viața și masculul se ocupă de procurarea hranei. O femelă fată în jur de 7 pui, dar uneori ajunge şi la 13. Bârlogul este amenajat în galerii cu mai multe ieșiri, în vizuini de vulpe, marmotă sau bursuc, sub rădăcini de copaci bătrâni. Se hrăneşte cu cerbi, căprioare, mistreți și animale domestice, dar şi cu prăzi mărunte: șoareci, broaște, șopârle, insecte. Strategia de vânătoare este învăluirea pe flancuri și hăituirea prăzii până la epuizare. Speranța de viață este de 15 ani.

Cele 23 de specii de lup trăiesc peste tot în Europa, Asia şi America de Nord. Lupul este unicul strămoş al câinelui, primul animal domesticit de om.

Venerat datorită aspectului și inteligenței, dar și demonizat din cauza ferocității și vicleniei (în literatură), lupului i se potrivește zicala românească: „Rău cu rău, dar mai rău fără rău”. Lupul a intrat în concurență cu omul încă din neolitic, odată cu domesticirea animalelor. Deși prădează un număr mare de animale, poate fi considerat un sanitar al naturii, deoarece elimină indivizii bătrîni, bolnavi şi neperformanți. În felul acesta face o selecție naturală, menținând vigurozitatea populațiilor animalelor prădate.

În secolul al XIX-lea a avut loc o „acțiune” concertată a țărilor europene pentru eliminarea lupului, motivată de pagubele aduse turmelor de oi. S-au folosit vânători și momeli cu stricnină, dar efectele au fost şi mai păgubitoare: vigoarea genetică a speciilor prădate (cerb, căprioară) a scăzut foarte mult şi au dispărut trei specii de vulturi hoitari (zăganul, vulturul negru și vulturul cenușiu), acestea au fost principalele victime ale momelilor cu stricnină.

Astăzi lupul este specie protejată în Europa, inclusiv în România, iar populaţia şi-a revenit (avem circa 3000 de lupi), fiind permanent monitorizată.