Sa-mi bag p..la in mama mea khazara ! am vazut marea ,,civilizatie "huna ! Zi unguri si trage apa !

tipic pentru asiatici: ataca in haita!

sa ne ***a cristos in ceru' gurii....meritam.

Cum sa te crezi atat de mare si tare ,cand tara ta e o tara de sinucigasi("bungaria" nr1. in lume) si pe primul loc la facut filme porno...daca si asta-i motiv sa fii mandru ca esti "bungur",,,,macar nu mai ziceti de romani,ca nici voi nu sunteti mai buni...poate cu cateva trepte mai jos.F.U MONGO!

fragment:

Cu toate eforturile lor, românii nu vor obţine mare lucru de la o ocârmuire obtuză şi sclerozată, retranşată într-un anacronism feudal revoltător, ci, dimpotrivă, vor atrage şi mai mult privirile asupra lor. Acum maghiarii constată că sunt tot mai puţini şi mai vulnerabili, de aceea au instituit programul de maghiarizare forţată,… Citeste mai departe pe care vor să-l legalizeze prin legea din 1834, socotind că dacă vor obliga pe saşi şi români la un învăţământ exclusiv în limba maghiară îi vor putea transforma în uneltele lor oarbe.
N-a fost să fie, căci legile au fost ocolite şi călcate în picioare cu fiecare ocazie în cadrul celor două liceie româneşti, de la Blaj ( 1754), şi de la Beiuş ( 1828), dar şi în alte şcoli şi preparandii.
Noi încercări s-au făcut în 1843, ceea ce l-a determinat pe Simion Bărnuţiu să înceapă în mod ostentativ predarea filosofiei în limba română. În acest context de frecuşuri şi frământări nenumărate care însoţit ca o umbră procesul de luminare şi redeşteptare naţională al românilor, anul 1848 ar fi putut rezolva finalmente raporturile dintre români şi maghiari, prin admiterea drepturilor de recunoaştere a naţionalităţii, dacă obtuzitatea marilor revoluţionari maghiari în frunte cu Kossuth n-ar deschis noi antagonisme şi focare de învrăjbire, iscate de actul unilateral al proclamării unirii Transilvaniei cu Ungaria, idee nefastă şi de neacceptat atât de saşi cât şi de români.
Este momentul în care Bărnuţiu desparte apele de uscat, prin cuvântarea sa magistrală de pe Câmpia Libertăţii de la 3/15 Mai, iar Avram Iancu taie nodul gordian al amăgelilor şi promisiunilor mincinoase maghiare printr-o atitudine făţişă de apărare cu arma în mână a cauzei naţionale.
Din păcate, dieta din 1863, care trebuia să devină punctul de plecare pentru o nouă viziune asupra rolului politic al naţionalităţilor transilvănene, în raport cu numărul şi sarcinile pe care le poartă fiecare, a întunecat şi mai mult mintea aşa-zişilor revoluţionari maghiari, care concepeau să râmână singurii beneficiari ai roadelor emanicipării democratice aduse de mişcarea de înnoire produsă pe solul francez, rezervînd valahilor pe care i-au asuprit până atunci acelaşi rol de cenuşăreasă politică.
În chip paradoxal Kossuth şi oamenii lui n-au înţeles că emanciparea naţională trebuia să devină un bun al tuturor, căci nu poate fi liberă o naţiune care asupreşte pe alta, cum spunea Bărnuţiu. El şi cei din jurul lui au rămas cramponaţi de conceptul feudal de naţiune dominantă, cel care a săpat şi anterior la temelia statului de până atunci, până-ntr-atât, încât Habsburgul de la Viena s-a văzut nevoit să facă mezalianţa cu ambiţioasa nobilime maghiară, compromis care a dus la cedarea prerogativelor guvernării la Est de Leitha maghiarilor.
Cum n-au mai avut un stat propriu de dinainte de Mohacs, când Ungaria Mare s-a făcut un mic paşalâc turcesc, ambiţioasa şi aroganta nobilime maghiară a vrut, în sfârşit, să-şi „arate muşchii”faţă de celelalte naţionalităţi, şi să le arate ceea ce poate, declarându-se pe sine singura în măsură să conducă statul şi obligându-i la supunere oarbă.
Pactul dualist, din 1869, a devenit întruchiparea menageriei de fier, pe care un Deak, un Tisza Kalman şi alţi şovini până-n măduva oaselor voiau s-o rezerve celelorlalte popoare, şi mai ales din poporul român, cele mai numeros şi mai înzestrat artisticeşte ( reiau aici aprecierea unui călător străin care observa) un popor aservit, bun doar să producă pentru exploatatorii lui.
Politica lui oficială se transformă acum în cel mai odios naţionalism ultra-şovin, printr-o serie de legi şi măsuri abuzive, care fac din Ungaria una din ultimele fortăreţe feudale ale lipsei de viziune şi de adaptare la spiritul veacului. Măsurile discriminatorii, care sunt de la an la an mai ticăloşite nu urmăresc altceva decât maghiarizarea pe orice cale a românilor, slovacilor, sârbilor, croaţilor, evreilor, rutenilor şi a altor neamuri care locuiau în partea lor de feudă, refuzînd aplicarea în practică a „legii egalei îndreptăţiri” şi transformând statul într-un organism poliţienesc de cea mai abjectă structură ( vezi cartea lui Ion Bozdog, Statul poliţienesc).
Jandarmi cu pene de cocoş la pălărie îşi fac acum apariţia peste tot, controlând, arestând, batând, schinjuind, trăgând fără somaţie, maltratând fiinţe nevinovate, fete şi feciori români, tinere eleve şi studente, doamne din orăşime care îşi împleteau părul cu frimbii în culori naţionale sau care purtau la brâu în culorile neamului, care cântau „Deşteaptă-te române!”, care militau în favoarea drepturilor lor furate.
Cercetători străini care calcă prin satele transilvănene spre a studia limba sătenilor de aici, precum profesorul Gustav Weigand de la Leipzig, sunt repede băgaţi la arest, şi abia după ce se telegrafiază ambasadei germane, omul de ştiinţă, reputat dialectolog, este eliberat.
La fel i se întîmplă omului de teatru Zaharia Bârsan, care făcând mai multe turnee prin oraşele provinciei, cade victima spiritului intolerant al guvernului budapestan, fiind aruncat de mai multe ori în temniţă, pentru cutezanţa de a fi vorbit româneşte, ca să nu mai vorbim de o tînără elevă de la Blaj care este găsită moartă în celula ei, întrucât fusese condamnată la moarte pentru că scrisese textul unei poezii patriotice pentru a-l avea la îndemână. Şi ororile ar putea fi înşirate pe zeci de pagini.
În timp ce nobilimea maghiară continuă să exploateze fără milă bogăţiile naturale ale Transilvaniei, să ia sarea, lemnul, fierul şi aurul ţării, în timp ce po****ţia românească este prinsă cu arcanul să meargă la oaste şi să dea biruri cât mai mari nevolnicilor, ei nu găsesc nici acum de cuviinţă să ofere naţiunilor asuprite din ţară o cât mai mică formă de îngăduire a legilor nefireşti. Intr-o aşa-zisă ţară civilizată, românului nu i se dă voie să aibă un teatru naţional, nici învăţământ superior în limba lui, nici dreptul de acces după număr şi valoare în funcţii şi administraţie, armată şi justiţie.

Sa mai aud vreun bungur ca zice ca noi romanii suntem necivilizati...cred ca defapt situatia sta exact invers...uitati-va ce-or facut pe unde au mers...tot drumul din buda pana-n Bucuresti,

pentru toti cetatenii unguri, va invit sa vizitati http://muzeulrefugiatilor.eu

succes

Unguri borati ordinari sa va dam pamant la toti!

Natie de ratati.

Sa ii vad eu pe vitejii asta prin Cluj de ziua lor cand mai scot steagurile, ca le rup oasele si ii spanzur cu steagul lor cu tot !