Un tătic din Cluj a stârnit o dezbatere intensă pe rețelele de socializare, după ce a întrebat  dacă este necesar să ofere cadouri sau atenții educatoarelor copilului său pentru a primi un tratament corect și un feedback echilibrat. 

Clujeanul a relatat că este presat de alți părinți și persoane din sistemul de stat să apeleze la „vechile metehne” în relația cu educatoarele. 

„Așa cum spune și titlul, sunt presat în mare parte de către părinți, dar și de către diverse persoane din sistemul de stat sau obișnuite cu vechile metehne, să duc diferite cadouri/atenții educatoarelor copilului meu pentru că de aceea primesc doar feedback negativ de la ele de genul copilul nu doarme, deranjează ceilalți copii la somn, etc.
Menționez că suntem la prima experiență, proaspăt înrolați la stat după creșa privată, ambele în Cluj. De asemenea, nici eu și nici soția mea nu am făcut asta niciodată, nici la medic cu cafele sau altele, nici în alte părți. Habar nu am cum se fac treburile astea, nu am trăit acele vremuri și nici nu vreau să știu cum se fac.
Chiar e nevoie să duc cadouri educatoarelor pentru ca ele să se comporte frumos cu copilul meu sau să-i ofere atenția de care are nevoie? Dacă nu duc, risc să se comporte diferit cu copilul meu doar pentru că alți părinți au apelat la aceste tactici?”, a relatat tăticul din Cluj. 

Mesajul său a atras rapid comentarii și reacții din partea internauților. 

Un clujean susține că feedback-ul negativ nu are legătură cu lipsa cadourilor: „Nu e nevoie. Prietena mea e educatoare. Dacă o educatoare are feedback negativ despre copil, nu îți zice pentru că s-ar aștepta la cadou, ci pentru că probabil copilul nu s-a comportat cum ar fi trebuit și poate ar trebui să vorbești cu copilul. N-am mai auzit că, de aceea, să îți zică educatoarea ceva negativ ca să îi duci cadou.”.

Un alt internaut a povestit experiențele din copilăria sa în legătură cu această situație, subliniind că refuzul de a da cadouri era o practică obișnuită și nu a avut de suferit din această cauză.

„Sunt copil al generației '90 și pot să îți spun că refuzul de a face cadouri era o practică obișnuită încă de pe vremea când eram eu la grădiniță. Atunci, mama mea, împreună cu 2-3 prietene, refuzau să facă acest lucru. Era văzut ca ceva negativ să nu duci cadou învățătoarei de Crăciun, 8 Martie, Paște, absolvire etc.

Pe parcursul școlii, nu am avut parte de un tratament diferit doar pentru că nu am oferit cadouri. Cred că, pe vremea aceea, profesorii aveau mai multă libertate să pedepsească sau să fie mai duri fără să fie trași la răspundere. În zilele noastre, lucrurile s-au schimbat, iar profesorii sunt sancționați pentru comportamentul nepotrivit, mai ales dacă este nejustificat.

Ce pot să îți spun este următorul lucru: dacă simți că oferirea unui cadou nu este un gest care îți vine natural sau nu ți se pare corect, nu îl face. Copilul tău nu va avea de suferit din cauza aceasta, iar colegii săi nu se vor lua de el, mai ales dacă îi explici clar că decizia aparține părinților și că nu este vina lui. În plus, este bine să-i explici și de ce această practică nu este corectă, subliniind că este un obicei care vine din vremea comunismului.

P.S. Mama mea nu dădea nici fondul clasei sau al școlii, decât atunci când era vorba de ceva concret (montarea de dulapuri, înlocuirea scaunelor în clasă etc.). Singura dată când am auzit comentarii directe a fost abia în liceu, de la o colegă care se credea „superioară”. Eram destul de mare să îi răspund: „Vrei bani? Îndrăznește să-i ceri direct mamei mele, că ea face banii în casă, nu eu!”. A fost prima și ultima dată când am auzit ceva legat de acest subiect.

Late edit: În legătură cu ceilalți părinți, până la urmă, fiecare își face traiul singur și nu cred că este cineva în măsură să spună altcuiva ce să facă cu banii săi.”, susține acesta. 

Un alt părinte a atras atenția că această practică nu este atât de frecventă în Cluj, comparativ cu alte orașe: „Oricum, în Cluj e bine. În alte părți, educatoarele fac câte 4-5 serbări pe an doar ca să primească o poșetă, un lanț sau un voucher”.