Ziua Morților este sărbătorită an de an la începutul lunii noiembrie, iar potrivit tradiției populare, în această noapte porţile dintre lumea celor vii și a celor morți se deschid, iar sufletele adormiților se întorc în lumea celor vii., un obicei care a pătruns de câteva veacuri. 

Potrivit istoricilor, la această dată, popoarele celtice sărbătoreau „Capul Anului”, adică începutul unui nou ciclu agrar, când se punea sămânța grânelor în pământ, iar strămoșii contribuiau la „viața rodului” și la fertilitatea ogorului. Din acele vremuri, potrivit etnologului Maria Bocșe, în Apusul și Sudul Europei s-a îndătinat celebrarea morților în această zi.

În satul tradițional, strămoșii erau și sunt celebrați și invocați de multe ori într-un an calendaristic, la anumite „praguri” și „răspântii”, între echinocții și solstiții.

În aceste zile se oferă ofrande pentru cei „trecuți în ailaltă lume” 

În aceste zile se oferă ofrande pentru cei „trecuți în ailaltă lume”, dar și pentru cei „al căror neam s-a șters și nu-i mai pomenește nimeni”. În tradiția românească, cea mai mare sărbătoare a morții era considerată „Duminica Tomii”, numită și „Paștile Blajinilor”.

În concepția străveche moștenită de la daci, se crede că morții sunt doar „plecați” ca mesageri ai celor vii pe lângă divinitatea supremă, pentru a cere ajutor. Între cele două lumi, „cea de aici” și „cea de dincolo”, așa cum le numește etnologul Ion Ghinoiu, nu există bariere definitive, viața după moarte fiind doar o prelungire a celei terestre. 

Printre tradiții cunoscute de români, de Ziua Morților nu nu este bine să fii trist sau supărat și nici să te plângi. Se spune că sufletele celor plecați nu vor să îi vadă pe cei vii suferind. De asemenea, în această seară nu este bine să se ofere alcool înainte de o masă caldă.

În anumite sate, se mai păstrează obiceiul de a duce apă proaspătă la morminte, de Ziua Morților, până la răsăritul soarelui. Această rânduială este făcută însă doar de copii, căci se spune despre ei că sunt puri și au sufletele curate. Pe lângă alimente, morților li se oferă și apă de pomană, căci tradiția spune că au nevoie și de apă pentru a-și potoli setea.