Un fost şef de district silvic din judeţul Cluj a dezvăluit într-un interviu cum funcționează mafia lemului și cum era șpaga împărțită cu directorul pentru politicieni. 

Călin Bâlc, fost şef al Districtului Silvic nr. 3 din cadrul Ocolului Silvic Someşul Rece, a relatat totul pentru Neuer Weg. El susține că banii care de la firma Schweighofer se duc către principalele partide politice.

”Am făcut și eu parte din ceea ce se numește a “mafia lemnului”. Nu am nimic de ascuns. Am făcut și eu parte din asta. La început nu mi s-a să părut așa extraordinar. Mici furtișaguri au început deja după Revoluție. Toți am pus în buzunar. Am fost părtaș. După o vreme, nu am mai suportat. Prea s-a întins ”tigănia”. La început se fura mai puțin. Dar apoi se venea deja cu pretenţii cu zeci de mii de euro. Ni se spunea: -Trebuie să ajutați campania electorală. Ei știau că eu, în calitate de șef de district, îi pot ajută (cu bani) în campania electorală.

Cei care cereau să sprijinim campaniile erau directorii Direcţiei Silvice. Trebuia înainte de alegeri. Eram chemați personal la o locație, la o cafea, un suc și ni se spunea: Trebuie să sprijini partidul respectiv. Cum făceam asta: dădeam lemn de lucru la oamenii din sat (Măguri-Răcătău) și cu asta îi motivam să meargă la vot. Dădeam la fiecare familie 20-30 de metri cub. Lemnul dat locuitorilor era din pădurile statului, administrate de Romsilva. Asta înmulțit cu aprox. 200 de familii, vă dați seama ce cantități se “adunau”. Știu că asta se practică în fiecare campanie electorală, din 2004 încoace; se făcea în toate zonele de munte de acolo”, a explicat Călin Bâlc.

Lemnul tăiat ajungea la firma S.C. Holzindustrie Schweighofer (HS), cu sediul în municipiul Sebeș. 

”Lemnul merge către HS; au început să livreze la HS de la noi imediat de la încheierea contractului dintre HS și RNP ROMSILVA (aprox. în 2003). Gerald Schweighofer le dădea bani la directorii de zonă ai companiei. Directorii zonali sunt oamenii din teritoriu; ei caută masă lemnoasă pt HS; ei erau angajați ai HS. Ăștia mergeau direct la Ocolul Silvic. Directorul zonal vine cu hârtia [aviz de punere în valoare a lemnului, în care sunt trecute cantitățile și calitatea lemnului ce urmează să fie ‘recoltat’] și spune: “Avem 5.000 mc [acordați de către Romsilva, în bază contractului privilegiat cu HS]. Omul HS mergea la fiecare district [subunitate a unui ocol silvic], și cu ăla [șeful de district] stătea de vorba și se punea la cale tâlhăria. HS, la începutul activității în România, făcea dintâi tăieri legale. Cumpăra un “parchet ras” [o anumită cantitate de lemn ‘pe picior’, în pădure, ce urma să fie tăiată la ras, adică complet], tăierile secundare [rărituri] au urmat doar mai târziu, după ce s-a terminat lemnul bun [din tăierile la ras]. Venea [reprezentantul HS] la mine și spunea: Cum putem face să luăm lemn de la Dvs.? Am fost abordat și plătit [mituit] de HS ca să dau lemn în plus [față de cantitatea prevăzută în aviz]. Mita era de aprox. 150 lei/mc. Banii mi-i dădea în mână. În unele situații vorbea și direct cu pădurarul și cu un anume inginer responsabil cu probleme de pază. Banii trebuia să-i împart. Îmi luăm partea mea; apoi trimiteam o parte în sus, până la director și apoi ajungea la politruci”, a mai relatat clujeanul.

El spune că numai la Măguri-Răcătău  ”s-au defrișat munți întregi! Dacă vezi ce e pe teren, faci infarct! În 2006 s-a elaborat ultimul amenajament silvic [document complex în care se prevăd, în detaliu, pe o perioadă de 10 ani, măsurile de intervenție în ‘fondul forestier’/pădurea pt. care a fost elaborat]: Am participat și eu la asta. E corect făcut. Dar acuma acolo nu mai e pădure! Acolo trebuia să se respecte regimul silvic. În schimb s-au tăiat păduri de 50-60 de ani.

Tăierea se făcea/face de către firme intermediare. Gerald Schweighofer nu e prost: şi-a angajat firme. El plătea firmelor doar serviciile forestiere prestate. În ceea ce privește hârtiile de proveniență: Să zicem că HS avea 500 de mc, în mod oficial, și mai primea 200 mc în plus.

Iată cum se făcea rost de acte. Eu mergeam pe teren, aveam multe parchete, chiar și vreo 20; dintre care 7 erau lemn pentru populație. Eu lăsam să meargă omul să-și ia 20 mc. Eu îi dădeam însă 30 mc, cu condiția ca actele de proveniență să rămână la mine. El își putea vinde lemnul fără acte și actele rămâneau la mine, pe care le foloseam apoi pentru transportul altor lemne: așa făceam rost de acte pentru 3-4.000 mc”, a adăugat fostul pădurar.

Călin Bâlc s-a săturat de tot în 2012. ”Superiorii mi-au cerut 100.000 de euro. Sigur, eu am furat banii ăia. Dar nu mi se pare corect să mă strângă ăștia de ouțe și să spună: „Mai dă-mi, mai dă-mi, mai dă-mi!” Am dat acei bani, dar ei îmi cereau tot mai mult. Am stat de vorba cu politruci grei, de la PNL și PSD. Banii îi aveam cash. Lucrând ani și ani în silvicultură, aveam bani. Acuma sunt șofer de camion și îmi plătesc păcatele, cum ar veni. Am dat banii superiorului și unui politician (PNL). Am dat mai mulți decât cei 100.000. Am dat bani și la PSD. Acei bani au fost și din lemnul vândut la Holzindustrie Schweighofer.

Apoi au cerut bani și de la colegii mei, tot sume din astea. 250.000 de euro. Colegul acela a murit; a făcut infarct, dar nu din cauza “mafiei lemnului”

Când nu am mai vrut să plătesc, se făcea presiune asupra mea. Mi se spunea: Dacă nu poți, nu e problemă, găsim pe alții în locul tău care să vrea! Tu o să-ți iei viteză! Asta îmi spunea superiorul meu.

La un moment dat a început o chestie: PSD-ul zicea: Nu vrem șef de district de la PNL. Era o luptă între câinii din PSD și PNL, jigodiile astea ordinare. Eu eram mai prieten cu PSD. PNL îl voiau pe altul în locul meu. Până și șefii de district și pădurarii se numeau/numesc politic.

În toamna lui 2012, eu și colegul meu Voicu Tomoş am discutat. Orice om normal judecă: Măi frate, eu am dat 100.000 de euro. Ce trebuie să fac ca să-i scot? Voicu s-a dus la DNA [în ianuarie/februarie 2013] primul și a făcut autodenunț și denunț împotrivă superiorilor și a vorbit. După care m-am dus și eu, voluntar. Imediat după asta l-au arestat pe director DS Cluj, Traian Mariş, și pe pădurarul căruia îi dădusem cei 100.000 de euro (Valentin Mariş)”, a completat Bâlc.

El spune că după denunț a fost vânat. ”Autodenunțul l-am făcut în primăvară, februarie 2013. Apoi au început controale, din ordinul doamnei ministru Lucia Varga. Ea a cerut: ”controale realizate cu obictivitate”. Traian Mariş, șeful DS Cluj, era la PNL. Ministra Varga la fel. Varga a venit personal la Cluj, în control. A fost și în district la mine, la sesizarea superiorilor, drept răzbunare. În urma controlului s-au constatat pagube de 2,6 milioane lei. (Este totuși o sumă mică; e mai mult acolo). Controlul nu a fost făcut cu obiectivitate. Ei au dat în mine și în pădurari. I-au destituit apoi pe toți pădurarii mei. Voicu e dat în judecată, cu 1,1 milioane lei şi alţii la fel.

În districtul 2 l-au găsit doar pe tatăl meu cu pagubă, nu și pe alții. Asta mi-a pus capac. Am să le arăt că au greșit. Trebuiau dați cu toții afară. Şeful corpului de control al DS Cluj nu a fost întrebat/sancționat, cu toate că se află pe post din 2004.

Acuma m-am refugiat aici, în Germania. Nu mai puteam să stau acolo. Primeam amenințări de la rudele lui Traian Mariş. Deocamdată nu există proces împotriva mea, doar împotriva pădurarilor mei; apoi urmez eu. Deocamdată DNA mi-a dat scoatere de sub urmărire penală. După denunț au fost condamnați Traian şi Valentin Mariş. Cel care a dat mită mai departe (VM) a primit 2 ani cu suspendare, pentru că rămăsese văduv; de aceea a primit suspendare (Eu îi făcusem flagrant.)”, a încheiat clujeanul.

Călin Bâlc a fost şef de district între 2003 şi 2013. Bâlc s-a autodenunțat în iarna anului 2013 la Serviciul Teritorial Cluj al DNA, împreună cu mai mulți colegi, iar rezultatul a fost că directorul Direcţiei Silvice Cluj, Traian Mariş, a fost arestat și apoi condamnat cu suspendare. Toți cei care s-au autodenunat au fost dați afară, dar Mariș a fost reangajat la Direcția Silvică pe post de șef.