Poetul Andrei Doboș a publicat în 14 octombrie 2015 o poezie controversată, ”Te detest, Cluj”, care a stârnit mai mult întrebări din partea clujenilor. 

Redăm mai jos poezia, apărută AICI: 

Te detest, Cluj.

Pe străzile tale cu tei înfloriţi

oamenii trec cu priviri

letargice şi tîmpe.

Eşti Jugendstil şi Biedermeier

pe un morman de căcat.

Îţi urăsc fiecare străduţă

pe care au cîntat-o poeţii de oţet şi sarmale.

Îţi detest fermentaţia barocă a minţilor

din campusurile universitare.

Detest severele tale

şcoli confesionale,

dascălii tăi pe nume

Publiu şi Salustius.

M-am săturat

de intelectualii tăi cu viermi în cur,

de afaceriştii tăi gospodari şi lacomi,

de patrioţii tăi guşaţi de gelatină

care împart despărţăminte la băi.

M-am săturat

de plurietnic şi multicultural,

de discursul tău serafic

cu accent de Dej.

Te detest, Cluj

sper să arzi cu spume

cînd o să-ţi vină vremea.

Eu unul sigur

n-o să întorc privirea.

Andrei Doboș este un poet din tânăra generație, dar este apreciat de foarte mulți critici și colegi de breaslă, conform cdpl.ro.

Andrei Doboș are ochiul celui care respiră nemișcat, dar imers într-o complicatio cosmică. Personajul poemelor e lumea deja dintotdeauna trecută, „cu ramuri mici și strîmbe“. Însă trucurile acesteia – cinematice, dereglante nu au cum să țină căci în inima ei, inevitabil, se întinde the view from nowhere. (Vlad Moldovan)

Inevitabil, Andrei Doboș este printre cei mai buni poeți ai momentului: bucolic într-o epocă tehno, diarist conștiincios într-un timp al sincopei. Eroul poemelor sale – și îmi convine asta – are grația unui prof de științe naturale altoită cu înțelepciunea unui mandarin. (Ștefan Manasia)

Înarmat cu o cameră video sofisticată, Andrei Doboș transpune noaptea pe hîrtie ceea ce filmează: scene uimitoare din acest uriaș decor urban pe lîngă care noi, oamenii grăbiți, trecem zilnic uitînd pe ce lume trăim. Citind Inevitabil ai senzația că deasupra ta planează primejdia, că acum-acum o să ne ia tornada pe toți și-o să ne arunce undeva departe. Este inevitabil că apocalipsa ne poate surprinde – pe unii, pe cei mai norocoși – întinși în pat, ascultînd Philip Glass și citind poeme de Andrei Doboș. (V. Leac)