Material realizat de Horea Șoica

Edith Klaubert, denumită de echipa ei de voluntari ”Primărița”, a pornit o inițiativă excelentă, prin care își propune să igienizeze toată Turda și să facă ceea ce ar trebui să facă Primăria, prin firmele de salubritate și asistații sociali. Pentru Edith prea puțin contează acest lucru, ea este decisă să meargă pe drumul început și să ajungă cu mesajul ei de schimbare la cât mai mulți oameni.

Ideea ei este cât se poate de simplă, pe pagina de Facebook Trashtag Turda ea anunță zona care va urma să fie curățată, iar voluntarii vin la locul indicat. Răsplata, pe lângă satisfacția lucrului bine făcut, vine din partea ”Primăriței”, care face niste prăjituri bune, de te lingi pe degete.

Am vorbit cu Edith Klaubert și ne-a povestit cum i-a venit ideea și cum decurg zilele în care ea și voluntarii ei fac Turda un oraș mai curat.

”E ușor să comentezi pe Facebook că peste tot sunt mizerii în oraș. Dar eu m-am săturat. De aceea, am hotărât în martie 2019 că a venit timpul să mă implic. Ca simplu cetățean. Să igienizezi o zonă nu ai nevoie de cerere, de aprobări, doar in primul rand ai nevoie de bună voința. Spirit civic. Îmi permite vârstă și sănătatea sa fac mai mult decât să reproșez că unii își abandonează mizeriile, alții nu-si fac datoria, pentru că efectiv sunt copleșiți de problemă. Nu pot fi indiferenta și nici ”complice” intorcandu-mi privirea când văd mizerii: adică văd, dar ignor. Nu mă interesează. Așa că am postat o invitație și am ”primit cadou” de la un prieten, pagina Trashtag Turda, unde sa postez tot ce facem in privința asta”, și-a început povestea ecologista Edith Klaubert.

Pentru prima acțiune, igienizarea unei păduri de oini din Turda, sufletista Edith a invitat mai multe persoane la acțiune și le-a pregătit și o mică surpriză, o prăjitură de casă, făcută chiar de ea.

”Daca i-am invitat, m-am gândit să-i servesc cu ceva bun, in semn de mulțumire. Veșnic am o frică: daca vin mai mulți oameni și nu ajung prăjiturile? Așa că am făcut un portbagaj de prăjituri și ne-am pornit la igienizat o mica pădure de pini din oraș, pădurice unde localnicii obișnuiesc să iasă la iarba verde. Au pădure de pini, Arieșul trece la marginea pădurii, e la marginea orașului, aproape de cartierele de blocuri... deci frecventată des. M-am gândit să ”luam la curățat” orașul , dintr-un capăt la altul... Au venit 15 oameni, altă dată am fost doar 3. Am fost și peste 20, când cum. Vin pensionari, spre surprinderea mea au venit și din Cluj. Da! Vin din Cluj să curețe in Turda. Vin profesori, vin studenți, vin oameni pe care nu-i cunosc. Dar vin. Nu foarte multi, dar asta e. Mă bucur la fiecare persoană nou venită. Dupa ce facem curățenie o ora și jumătate, fotografiez locul înainte și după, carăm cu mașinile personale sacii umpluți în pădure și-i scoatem la drum, să fie vizibili, apoi scriu pe pagina Primăriei în privat, să anunțe firma de salubritate să ridice gunoaiele. Daca i-am rugat să mă ajute sa pună în zona un tomberon, ei m-au înțeles și au pus două. Trist e că nu se patrulează în zona, și nu se aplică amenzi. Un prost obicei: daca 2 persoane își abandonează într-un loc mizeriile, al treilea, tot fără conștiință, v-a abandona și el acolo gunoiul. Daca locul e curat, parca Totusi omul are cat de cat o reținere sa abandoneze acolo mizeriile. Acum, m-am gândit să le duc și de mâncare. După ce muncim, cat mâncăm, deși povestim. Avem timp sa ne cunoaștem. Aflăm că unuia nu-i place zaharul vanilat pe prăjitură, atunci, data viitoare nu-i punem zahar pe porția lui de prajitura. Altul nu-i plac cele cu rom sau cu lapte și derivate, mă conformez. Vreau să se simtă importanți pentru mine. Fiecare în parte. Ca in familie”, a mai spus Edith Klaubert.

Clujeanca susține totul din buzunarul ei și vrea ca toată lumea să se simtă bine. Efectele nu s-au lăsat așteptate. ”Unul vine și-mi zice: doamnă, eu am venit doar sa mănânc prăjitură cu mere. Foarte bine, mănâncă dragule! După ce a mâncat, s-a apucat de lucru. La sfârșitul zilei de Trashtag era absent. Fugise la Cluj. Joaca CFR-ul. Dar a fost sa mă ajute. Cum sa nu mă bucur? Marți, domnul a fost prezent iarăși. De aceea, ce depinde de mine, fac. Chit că mă costă. Nu mă interesează. Incep sa se implice și alții: unul aduce pâine și sare, altul cumpăra apa, altul mănuși sau saci menajeri. E super frumos. Altul pune pe telefon muzică veche. Muncim! Nimeni nu comentează de ce anume găsește abandonat. Asta până nu am găsit scaun de piele, directorial, sau chiar un pat. Numai pe Elodia n-am gasit-o. Dar muncim, și se vede in fotografii cum toată lumea râde. Nu-i corvoadă. Am încercat să-i ademenesc cu prăjituri sofisticate sau simple, cu gust de copilărie, prăjituri care sunt preferate de multa lume, dar fiind mult de lucru cu ele, soțiile voluntarilor, nu stau așa bine cu răbdarea. No' las' că face Edith. Primărița, că așa m-au poreclit. Marți i-am ispitit cu pita cu unsoare de mangalița și ceapă roșie. Bineînțeles am făcut și altceva de mâncare. Data viitoare fac un ”pluton” de gomboti cu prune”, a mai completat ”Primărița” din Turda.

Pentru final de al, Edith are și o surpriză. ”Tuturor celor care au venit anul acesta să mă ajute in planul meu de a face Turda, cel mai curat oraș din țară, de Crăciun am sa le fac cadou cate un glob pictat sau embosat. Facut de mine. Cadou surpriză! Asta mi-am propus și anul acesta m-am gândit să mă implic in igienizarea spațiilor verzi, zone de picnic frecventate de localnici. Primăria știe ce fac. Nu le-am reprosat nimic, că de ce nu fac ei cu firmele de curățenie sau asistații sociali. Îmi răspund la mesajele in care trimit poze să meargă să ridice gunoiul. ”Mulțumim pentru spiritul civic”. Atât! I-am rugat sa scrie ceva despre munca noastră, nu despre mine. N-am nevoie. Dar prin puterea exemplului vor începe și alții. La Cluj, sunt oameni, mai faini. Au ieșit în număr mare și la Tarnița, și în Feleac. Sunt organizați de la firmele private, primărie, ONG-uri, sau poate chiar de la ceva partide. Aici nu! Doar eu și cine chiar nu poate rămâne indiferent la ce se întâmplă în jurul nostru. Și cum am zis: acum e timpul meu: am varsta, sănătatea, energia și voința de a schimba ceva măcar în mentalitatea oamenilor. Voluntariatul e un privilegiu al oamenilor cu suflet....”, a mai povestit Edith Klaubert, ”Primărița” din Turda.