Față de cei 11 ani necesari în Cluj-Napoca, în București este nevoie doar de 6.5 ani de economisire a întregului salariu pentru a achita locuința, deoarece proprietățile au un cost mediu mai redus și salariile sunt mai mari . Media la nivel național este puțin sub 7 ani.

Acestea sunt concluziile unui capitol din Raportul de Stabilitate publicat de Banca Națională, citat de Hotnews care arată cum se poziționează România pe piața imobiliară comparativ cu țările din jur.

Referitor la timpul necesar achiziționării unei locuințe cu 2 camere (55 mp), fără a lua în calcul cheltuielile de subzistență sau economisirea și fără sprijin financiar de la bănci, cel mai ridicat nivel al indicatorului este înregistrat în județul Cluj, unde sunt necesari aproximativ 11 ani pentru achiziția unei locuințe. În contrast, în județe precum Giurgiu, indicatorul nu depășește valoarea de șase ani.

 „Housing Affordability Index – HAI ) care măsoară numărul de ani de muncă necesari unei persoane dintr-o anumită țară sau regiune pentru a-și cumpăra locuința”, explică Ciprian Dascălu, economistul-șef al BCR.

Ca idee, Bucureștiul e pe la 6,5 ani. Clujul pe la 11 ani… Înainte de criza din 2008, de acea prăbușire a prețurilor la imobiliare, eram undeva la 22-23 de ani. Ca să vă faceți așa o idee față de alte țări, cred că prin China îți ia vreo 40 de ani să-ți iei o casă, iar Centrul Europei e pe la 14 ani de muncă necesari pentru a achiziționa o locuință. Deci, la noi încă par destul de ieftine”, spune Dascălu, conform Hotnews.

Comparând și cu alte țări, raportul constată că pentru achiziția unei locuințe de 55 mp fără a contracta un credit imobiliar sunt necesari aproximativ 12 ani în Viena, aproape 18 ani în Praga și în jur de 15 ani în Budapesta și Varșovia, mai arată datele BNR.

În Cluj-Napoca nu există o politică de stimulare a construcției de locuințe accesibile, prin implicarea autorităților locale. Există ocazional achiziții de locuințe pentru familii foarte sărace, însă în rest, prețul mare al locuințelor nu a condus la realizarea vreunui plan de acțiune. Autoritățile consideră că nu au nicio responsabilitate în această chestiune privată. În consecință, pe un fond de cerere mai mare decât oferta se constată două tendințe:

- creșterea continuă a prețurilor în municipiu

- dezvoltarea rapidă de locuințe în localităților de lângă oraș, fără un plan bine gândit legat de trafic, servicii , școli, grădinițe, zone de agrement