Moștenitorul imperiului „Frutti Fresh”, Victoraș Micula, a stârnit controverse, după ce a apărut într-un live de pe platforma TikTok, cu o băutură Sprite în mână.

Tânărul a fost întrebat de ce nu bea „Frutti Fresh”, la care a urmat răspunsul de-a dreptul șocant al moștenitorului: „Niciun dealer nu își consumă produsele. Nici eu nu beau produsele mele. Nu îmi plac. Eu vi le-am dat vouă, să fac bani, doar nu-s prost să le consum, nu?!”, a declarat acesta în timpul live-ului.

Ce conțin sucurile Frutti Fresh, pe care Victoraș Micula nu le bea

Potrivit etichetei, băutura carbogazoasă Frutti Fresh Tutti Frutti conține „apă, zahăr, suc de fructe din suc concentrat (conținut de suc de fructe min 4%, în proporții variabile: mere, portocale, lămâie, kiwi, banane, struguri, ananas, piersici, grapefruit, mango), dioxid de carbon, acidifiant acid citric, stabilizatori gumă arabică și gumă esterică, antioxidant acid ascorbic, arome, conservanți benzoat de sodiu și sorbat de potasiu, colorant beta-caroten”.

Guma esterică este un aditiv alimentar cu rol de agent de îngroşare, emulgator, stabilizator, adjuvant şi aromatizant. Constituie, de asemenea, materie de bază pentru guma de mestecat. Este folosită la tratamentul de suprafață al fructelor, dar și al legumelor proaspete și în băuturile nealcoolice aromatizate energizante și în băuturi alcoolice tulburi aromatizate, care au un conținut de alcool mai mic de 15%. Băuturile care conțin acest aditiv nu sunt recomandate copiilor. Substanța nu a fost permisă în România până în anul 2002, fiind introdusă odată cu alinierea la legislația europeană. Dozele mari pot duce la hiperkinezie, insomnie și tahicardie.

Guma arabică este un aditiv alimentar cu rol de emulgator, stabilizator, agent de îngroşare, de umplere şi de aglomerare. Este un produs natural, obţinut din arborele Acacia senegal. Se utilizează în cantităţile prevăzute de reţete în produse lactate, în dulciuri, creme, grăsimi emulsionate tartinabile cu sau fără arome, sosuri, toppinguri, dressinguri, îngheţate, fructe şi legume prelucrate, conservate, produse din carne, peşte, ouă, condimente, supe, ciorbe, membrane comestibile, produse din proteine vegetale, suplimente nutritive etc. Se utilizează şi ca substanţă- suport pentru alţi aditivi alimentari. În doze mari duce la balonare şi flatulenţă.

Acidul citric E330, cunoscut sub numele de sare de lămâie, arată ca o pulbere incoloră, cu un gust acru, ușor solubil în apă. Acidul citric este utilizat în industria alimentară deoarece conferă produselor un gust plăcut de acid. Este foarte solubil în apă, deci poate fi adăugat si in sucuri, dulciuri, bomboane, jeleuri și fructe congelate. Acidul citric este necesar pentru clarificarea enzimatică a sucurilor și pentru împiedicarea zaharisirii mierii de albine.

E 300,  acidul ascorbic, este un aditiv alimentar care face parte din categoria antioxidanților. Acidul ascorbic este unul dintre cei mai utilizați aditivi nutritivi ca: agent antioxidant, agent de conservare, inhibitor de nitrozamină, fortifiant etc. Este cea mai răspândită vitamină din natură, mai ales în regnul vegetal. Vitamina C poate fi sintetizată și în regnul animal, dar oamenii nu au capacitatea de a o sintetiza.

E 211 , benzoatul de sodiu, face parte din categoria aditivilor  de conservare, de natură organică. Este o substanță antiseptică. Acidul benzoic și benzoații consumați frecvent pot provoca la om fenomene alergice, ca de exemplu: cefalee, urticarie, eczeme, dermatite atopice etc. Aceste afecțiuni alergice sunt cauzate de interferența aditivilor cu diverse substraturi sau enzime pe cale metabolică. Unii autori au menționat faptul că acidul benzoic inhibă activitatea unor enzime digestive și deprimă absorbția substanțelor nutritive. Date din literatură arată că unele cazuri de eritem polimorf pot fi asociate unei hipersensibilitati datorate acidului benzoic.

Acidul benzoic este cuprins și în grupa aditivilor cu risc de intoleranță respiratorie, putând produce chiar șoc anafilactic. Mai mult, acidul benzoic și benzoații sunt considerați aditivi cancerigeni, iar în unele țări ca SUA se interzice folosirea lor. Benzoații nu se acumulează în totalitate în organismul uman. Ei sunt eliminați în procente cuprinse între 66-95% prin conjugare cu glicina (în final fiind excretați cu acid hipuric), iar o altă parte, prin conjugare cu acid gluconic. Dozele mari și consumul îndelungat de benzoați pot produce iritație gastrică, anorexie, vomă, afectarea ficatului și a rinichilor. În combinație cu coloranții alimentari azoici favorizează hiperactivitatea la copii (sindromul ADHD). Unele studii au sugerat că cu cât concentrația de benzoat de sodiu este mai mare, cu atât se creează mai mulți radicali liberi. Radicalii liberi pot deteriora celulele și pot crește riscul de boli cronice.