O familie de clujeni, plecată în Spania de câțiva ani într-un experiment, dar care apoi a devenit normalitate, a dat piept cu problemele frustrante ale vieții de român, cu ocazia revenirii pentru scurt timp acasă.

Corina, soțul ei Andrei și fetița lor, au venit de la Oradea la Cluj cu trenul. Ei bine, călătoria de 2,5 ore s-a transformat într-una de 6 ore. Locomotiva a cedat pe drum, fiind cu durata de exploatare depășită, iar tot trenul a trebuit să aștepte schimbarea acesteia. (Știri de Cluj a scris zilele trecute despre un caz similar AICI. Am explicat acolo de ce ”mor” locomotivele pe capete).

”6 ore și jumătate pentru 152 km parcurși. În loc de 2,5 h, cât era timpul anunțat când am cumpărat biletele de tren.

Totul pentru a parcurge azi distanța uriașă dintre Oradea și Cluj.

”Doar” 4 ore de întârziere, timp în care am stat în tren, în 90% din timp fără informații legate de cât mai durează, fără alternative reale și fără aer condiționat, într-un tren care se cocea la propriu. 

Saună sau concurs de tricouri ude. Sau maraton de răbdare. Orice ar fi fost, am ajuns la linia de finish cu bine, toți 3, am cântat și am dansat, am înveselit alți pasageri, am alimentat vecinii cu apă și am rămas calmi spunându-ne ”Bine că e duminică și nu avem nimic planificat azi”. 

E tare greu să nu mă revolt și să nu-mi pun o tonă de întrebări care încep cu ”De ce?”, ”Cum e posibil?” și ”Când se va schimba ceva la CFR Călători?”. 

Timp estimat: 2,5h. Număr kilometri: 152. Timp real: 6,5 ore. Pentru că vreo 4 ore am stat și am așteptat o altă locomotivă pentru că a noastră s-a stricat. De două ori. Zeci de oameni care au pierdut avionul, alții care nu mai rezistau de cald.

O defecțiune poate oricând să apară, dar atât de multă lipsă de soluții, lipsă de reacție și de informații,  plus delăsare chiar de mult nu am mai văzut. Perfect combo.

”Circulați cu mijloacele de transport în comun. Folosiți trenul pentru că e cel mai rapid, ecologic și sigur mijloc. Lăsați mașinile acasă. Pentru că atunci când le veți lăsa, veți fi pe deplin recompensați”.

Acum suntem toți 3 cu dușul făcut, cu hainele puse la spălat și hrăniți, la Cluj. Dar, Doamne, luung e drumu' Clujului! Chiar și când ești aproape...

Alții nu au fost la fel de norocoși, pentru că mulți pasageri merg până la Brașov. E și cazul celor două doamne pensionare din vagonul nostru. La noapte sau dimineață poate ajung și dânsele acasă, că doar au fost la Felix la băi, acum rezistă la orice”, a descris Corina Brândușan, experiența sinistră avută cu trenurile din Ardeal.

Fosta jurnalistă a plecat din România în urmă cu circa 2 ani, alături de familie, aceștia trăind ca nomazi digitali în Spania. Revenirea acasă, chiar dacă numai pentru 2 luni, a fost un duș rece, pentru că aici lucrurile nu se prea schimbă, de fapt. Cei care încă nu au plecat s-au imunizat și nu mai văd problemele, dar nici nu pot face comparație cu traiul de ”afară”, unde autoritățile iau măsuri și cineva răspunde când cetățeanul este abuzat.

Mesaj dur al unui profesor UBB Cluj: ,,Astăzi copiezi la examene, mâine te urci beat la volan, poimâine faci o firmă care încalcă regulile”

După ce ajungi în superbele orașe de pe litoralul spaniol, unde chiria este la jumătate decât la Cluj, apartamentele sunt mult mai ieftine, viața e mai ieftină și comunitățile sunt făcute având ”omul” în mijloc, nu interesul și corupția, e greu să te mai obișnuiești cu viața de România.

Familia de ”nomazi digitali” din Cluj a schimbat deja trei adrese din Spania. Excursia lor continuă - FOTO