Bănel Nicoliță a relatat despre tratamentul rasist din fotbalul românesc: ”În Franța mi se spunea domnule Nicoliță”

Bănel Nicoliță a povestit într-un interviu cât de greu i-a fost să răzbată în viață și cum a fost tratat diferit pentru că este de etnie romă.

Bănel Nicoliță a fost tratat cu respect în Franța

Într-un interviu pentru Playsport, Nicoliță a spus că în Franța, la Saint Etienne și la Nantes, s-a simțit cel mai respectat și că nu a simțit nicio clipă că ar fi privit diferit din cauza etniei.

”A fost foarte OK. Lumea m-a privit cu ochi buni, nu m-a arătat nimeni cu degetul: «Uite, ăla e un rrom!». Mi-am făcut treaba serios, după o lună am învățat s-o rup și pe franțuzește, iar oamenii au apreciat dedicarea mea de la antrenamente și meciuri”, a spus Bănel.

În România, fanii sunt rasiști: Nu i-am condamnat nici măcar în gând

Fostul internațional a suferit mult în România din cauza rasismului.

”Au fost mii de oameni care au căutat să mă jignească (n.red. în România), dar n-am pus niciodată la suflet. Nu i-am condamnat nici măcar în gând, fiindcă am înțeles că o făceau dintr-un sentiment de răutate, de răzbunare. Nu mi-am încărcat mintea cu astfel de lucruri. În Franța, toți se adresau cu «domnule Nicolita».

Acasă, nimeni nu mi-a vorbit așa, dar asta e mentalitatea. N-am ieșit niciodată să adresez cuvinte urât către adversari sau fani, chiar dacă, în timpul meciurilor, mă mai trezeam cu sticle aruncate spre mine, cum s-a întâmplat la un meci cu Rapidul. Le-am luat frumos, le-am pus în afara terenului și gata, fără tam-tam!”, a declarat Nicoliță, conform sursei citate.

Copilăria lui Bănel Nicoliță nu a fost ușoară

Bănel Nicoliță a avut o copilărie grea, dar nu a stat cu mâinile în sân.

”Au fost situații când mă simțeam ca ultimul om de pe pământ. Dar înghiți și mergi mai departe. Iar când treceam prin acele clipe îmi spuneam că o să fiu altfel dacă voi reuși să ies din sărăcie. Și așa am făcut!

Chiar vreau să scriu o carte despre viața mea, pentru că sunt foarte multe momente necunoscute, pe care le am puternic întipărite în memorie. Știți că m-am înscris singur la școală la șapte ani? Toți copii veneau cu părinți, cu bunici. Eu m-am dus de capul meu”, a mai spus Nicoliță.

”De pe la șase-șapte ani. Munceam oriunde ca zilier. La prașilă, la cules de porumb sau de vie. Veneam și acasă cu un strugure, cu o pâine. Iar în toată perioada asta grea mama a stat permanent lângă noi. N-a făcut un pas înapoi. Poate ar fi putut și ea să-și refacă viața după despărțirea de tata, dar a preferat să se dedice total copiilor. Cinci băieți și o fată. Vă dați seama, să stai cu cinci nebuni în casă, să ai răbdare cu fiecare!”, a mai relatat fostul fotbalist.

Bănel Nicoliță ducea cerșetorii la restaurant

Bănel nu a uitat de unde a venit și a sărit tot timpul în ajutorul celor sărmani.

”Când eram la Steaua și mai veneam acasă, în Brăila, mergeam la restaurant și aduceam cu mine la masă cerșetori pe care-i găseam pe stradă. Îi luam să mănânce și ei ceva. Mai ziceți-mi un jucător care a făcut așa ceva! Zero!

Cerșetorul e și el om. Trăiește de azi pe mâine, mirosea urât, se mai uitau strâmb prietenii alături de care eram, dar nu mă interesa. Mă puneam în locul lui, că și eu am fost sărac și știu ce dură e viața!”, a mai mărturisit fostul internațional.