Radu Țenter, fiul fostei glorii a baschetului clujean Marcel Țenter, este pomenit de galeria U Cluj regulat, la fiecare meci. Inima lui mare l-a făcut să fie atât de iubit. 

Fostul jurnalist Daniel Sendre a vorbit cu mama lui la patru ani de la dispariția lui Radu și a relatat totul, pe Facebook. 

”BĂIATUL CU ȘAPCA ROȘIE 

Duminică (n.red. 5 martie / Radu Țenter a murit în 3 martie 2019) am aruncat un ochi peste mesajele care intră pe messagerie la spam. Printre ele era și acesta. 

Buna ziua, sunt mama lui Radu Tenter, despre care ati scris "o poveste de viata". As vrea sa vorbesc cu dumneavoastra. V-aș putea explica motivul pentru care va caut. Oricum, va multumesc, chiar daca a trecut destul timp, tot mi-e greu, motiv pentru care nu v-am multumit pana acum”. 

Păcatele mele! 

A doua zi, adică ieri, am sunat-o pe mama asta și am vorbit cu ea timp de 18 minute și 16 secunde despre Radu, un băiat pe care nu l-am văzut în viața mea, dar pe care îl cunoșteam deja. L-am cunoscut prin intermediul vostru. 

În ziua în care a fost deconectat de la aparate, o dinamovistă convinsă, apropiată de peluză, cu deplasări la activ, mi-a lăsat un mesaj, tot pe Mess, în care îmi zicea despre Radu. În 7-8 fraze mi-a descris un puști care avea să devină simbol pentru “Șepcile Roșii”. M-a impresionat atât de tare, încât am scris pe blog “povestea de viață” pentru care mama lui, 4 ani mai târziu, într-o zi de ianuarie, 18, m-a căutat să-mi vorbească. Îmi pare rău că am văzut mesajul atât de târziu! 

Și am vorbit cu mama lui Radu de parcă ne cunoșteam de o viață. Multe lucruri mi-a spus, multe lucruri i-am spus și eu! 

Eu i-am spus, spre exemplu, cât de mult înseamnă Radu pentru camarazi. Mama m-a ascultat cu atenție, fiindcă nu urmărește pagina peluzei, nici site-urile, pentru că ce ar putea să citească i-ar amplifica la nivel de insuportabil durerea prin care trece. 

Doamna mi-a dezvăluit, printre altele, că “fără băieții ăștia”, familia nu ar fi putut face față calvarului. Un lucru m-a zguduit mai mult dintre toate. 

“Știți cum este la spital, e foarte greu de intrat, chiar și pentru familie. În zilele acelea, văzând cât de mult înseamnă prietenia lor, îi lăsam să intre la Radu pe ei, intuind cât de tare l-ar bucura să îi simtă alături”. 

Înțeleg și mai mult cine a fost Radu Tenter! Înțeleg și mai bine de ce îl iubește peluza U Cluj, de ce îl cântă, de ce le-a devenit simbol! 

Și realizez că prin modul lui de a fi a influențat atât de puternic totul în jur! 

I-am spus asta inclusiv mamei, care tot timpul a plâns, a plâns infundat, sfâșietor, crezând că eu nu realizez, fiind convinsă că ascunde bine lacrimile. 

Radu avea doar 25 de ani. 

V-am povestit toate astea pentru că este perioada aceea din an. 

Radu Țenter a fost un puști minunat, care a iubit fotbalul, peluza și pe U ca nimeni altul! Radu făcea voluntariat, se îngrijea de oameni nevoiași, Radu dona sânge, aduna cărți pentru școli izolate din Apuseni și îngrijea câinii abandonați prin adăposturi. Radu organiza campanii umanitare și proiecții cu documentare din seria “Memorialul Durerii”, pentru a se asigura că cei mai tineri decât el înțeleg de unde venim, cine suntem și prin ce a trecut neamul ăsta. Ultrasul își punea de multe ori casa la dispozitie și devenea masă pentru “frații” din București. Multe, multe lucruri făcea puștiul din galerie! Vorba peluzei: “Ca să vorbim depre Radu, ar trebui mai întâi să desenăm o inimă mare cât tot Pământul.” 

Doar atât mai zic, un lucru aflat tot de la camarazii lui. 

“Radu era cel mai fericit atunci când își ducea mama la teatru de ziua ei.” 

Cu mămica asta am vorbit eu ieri și m-a rupt în bucăți! 

Odihnește-te în pace, copile! Atingi incredibil de multe inimi chiar și după moarte. 

Vom avea grijă cu toții de asta!”, a relatat jurnalistul.