George Ciocoi este un tânăr sportiv de 16 ani din Cluj-Napoca care, de-a lungul carierei sale, a fost premiat de nenumărate ori. Totuși, orice carieră are parte de obstacolele sale, iar cariera lui George nu a făcut excepții. Cu toate acestea povestea lui nu e una tristă, dimpotrivă, este despre cum obstacolele nu sunt menite să stea în calea visurilor tale, ci să te ajute să fii cu adevărat pregătit pentru a le îndeplini.

Debutul unui campion

La scurt timp după ce a împlinit 14 ani, la începutul lui 2019, George a câștigat o bursă de studiu la Liceul Transylvania College din Cluj-Napoca, care i-a oferit șansa de a studia la o școală privată recunoscută atât în România, cât și la nivel internațional.

„După liceu, doresc să obțin o bursă de studiu la o facultate în USA pentru a studia ingineria mecanică. Deocamdată însă, mi s-a oferit oportunitatea de a fi un head boy din cadrul Transylvania College - un liceu cu profil britanic, unde se predă în limba engleză. În acest fel, mi s-au oferit experiențe noi, posibilitatea de a crea relații de prietenie, de a învăța să comunic asertiv, de a-mi dezvolta abilitățile organizatorice, de a deveni mai responsabil în ceea ce privește implicarea socială. Îi sfătuiesc în prezent pe colegii mei să se implice în activități de meditații pentru elevi, din clasele mai mici și astfel să contribuim la creșterea nivelului de educație și al reputației liceului nostru”, spune George.

Atunci când nu era la cursuri, George se antrena în cadrul secției de atletism a CSM Cluj, pentru proba de alergare de semifond, deoarece „ce altceva ar fi mai bun pentru un adolescent decât o activitate sportivă plăcută, după orele de curs?”, spune George.

Și cum roadele muncii tale le culegi mai târziu, după câțiva ani plini de antrenamente care mai de care mai dure, în alergarea de semifond, au început să apară și rezultatele. Astfel, George a fost desemnat vicecampion național la proba de 1.500 metri și 3.000 metri, cros și medaliat cu bronz la 800 metri.

Drumul unui sportiv este presărat cu obstacole

Bineînțeles, în viață nu este totul roz, asta știm cu toții. Totuși, tinerii află acest lucru mult mai devreme dacă au un țel de atins. Așa a fost și în cazul lui George, care a început să fie „încetinit” din drumul său de o durere la genunchi în noiembrie 2020.

În urma unei examinări RMN, s-a descoperit că George prezenta o fisură la miniscul genunchiului drept, lucru care necesita operație, la București. Astfel, în urma operației, în perioada aprilie - iunie 2021 au urmat zile nesfârșite de recuperare, timp în care tânărul se deplasa doar cu ajutorul cârjelor.

Ce ai simțit când ai primit diagnosticul?

George: „Pff, este o știre pe care nici un sportiv de performanță nu dorește să o primească. În Noiembrie 2020, aveam aproape 15 ani și am realizat că a însemnat practic încheierea activității mele de atlet de performanță. În visele mele, mă vedeam cu medalii de aur la campionatele naționale și internaționale, dar dintr-o dată am trecut pe tușă. Eram însă în clasa a X-a a unui liceu extrem de bun - Transylvania College, probabil cel mai bun liceu din România, cu predare în limba engleză, cu bursă de merit. Astfel, mi-a fost atenuată căderea, având opțiunea academică. Sfătuiesc în prezent pe mulți prieteni să nu se bazeze în totalitate pe sport pentru a-și clădi un viitor căci nu-i desparte decât un ligament sau menisc rupt de trecerea pe tușă.”

Cum ai trecut prin reabilitare?

George: „Am avut parte de suportul familiei mele, a celor doi părinți, a surorii și a fratelui meu, a mătușii mele, a bunicilor, a antrenoarei mele de atletism, Cristina Dascăl, a profesorilor de la școală și, consider eu, ajutorul lui Dumnezeu. Realizez că viața nu este întotdeauna ca o alergare ușoară, pe vreme senină cu soare, pe un teren lin, ci în viață avem parte deseori de o cursă de obstacole, cu suișuri și coborâșuri, furtuni și grindină. Până la urmă, cu toții trecem, într-un fel sau altul, printr-un război și prin greutăți proprii. În cazul meu a contat foarte mult să am un suport moral trainic, pentru a putea ieși la suprafață.”

Un sportiv adevărat nu poate fi ținut fără mișcare, astfel că, dacă nu-și putea folosi picioarele pentru alergat, George a început să ridice greutăți, pentru a-și dezvolta forța în brațe.Timp de câteva luni, doar asta a făcut.

George a dezvoltat o pasiune pentru canotaj

Într-un final, George s-a trezit atras de canotajul „indoors” pe ergometru care reprezintă un sport cu impact redus pentru genunchiul său. Astfel, trasul „de fiare” timp de câteva luni nu a fost în zadar, ba chiar a putut fi pus în valoare.

Este o trecere ușoară de la alergare la canotaj?

George: „Oh, nu! Nici vorbă! La alergare mă bazam pe picioare, suflu și inimă. La canotaj, în schimb, folosesc tot corpul inclusiv brațele și spatele.Faptul că tatăl meu a fost un membru al echipei României de canotaj și părinții tatălui meu de asemenea au făcut parte din echipa națională de canotaj, m-a ajutat să înțeleg mai bine cerințele acestui sport extrem de dur și exigent. Astfel, canotajul „indoors” pe ergometru este un sport la care m-am adaptat cel mai bine, având un impact mai mic, prin comparație cu alergarea, asupra genunchilor mei și unde am putut să îmi folosesc rezistența și capacitatea mentală de a susține un efort pe timp îndelungat, din atletism. Consider că un sport merită făcut, ca adolescent, pentru a sta departe de diverse tentații care pot duce la pierderi de timp și posibile accidente.”

În scurt timp, canotajul i-a readus medaliile. George a obținut locul 3 într-o cursă de 6 km din cadrul Campionatului Național de Fond, la doar un an de la întreruperea competițiilor de alergare.

„Pentru că nu avem canotaj în Cluj-Napoca, am aplicat pentru selecție la Clubul Sportiv de canotaj din Târgu Mureș și am fost acceptat. Doamna antrenoare, Claudia Balint, mi-a permis să fac un antrenament specializat, individual, și am ținut în permanență legătura cu dânsa. Eventual, am obținut cel mai bun timp în cadrul clubului, în proba pe ergometru, și am devenit căpitanul echipei de canotaj din Târgu Mureș. Doresc să dedic medalia de bronz câștigată la recentele campionate naționale, doamnei Antrenoare Claudia care, împreună cu doamna profesoară Cristina Dascăl, la atletism, m-au susținut și ajutat să-mi realizez potențialul. Mulțumesc mult și publicației Știri de Cluj pentru acest articol”, a mărturisit George Ciocoi.