Editorial de Emanuel Ungureanu

Poporul român este un popor credincios și bineînțeles foarte ortodox. ”Credința noastră strămoșească și norocul proverbial al „barbutistului” Pițurcă ne-au oferit pe tavă cel mai facil adversar pentru a ajunge la Rio”.

Așa exultam, ca proștii, atunci când am aflat după tragerea la sorți că vom juca cu stră-strănepoții lui Pericle.

Am pregătit, de aceea, din punct de vedere psihologic foarte bine meciul secolului cu „mâncătorii de măsline”.

În mai toate ziarele foștii componenți ai ”generației de aur”, care nu au câștigat niciodată nici măcar bronzul, ne-au liniștit cu afirmații de genul: ”Istoria este de partea noastră, i-am bătut pe greci la ultimul amical..., suntem latini deci mai tehnici decât ei, Samarra este aproape de pensie să vezi cum îl va anihila„ grecul” Lazăr etc.

Nea Piți ”ne-a calificat” și el din start cu declarații savante ”inteligent bretonate” de genul: ”Dacă ne vom dori din toată inima victoria, dacă vom reuși să marcăm cu un gol mai mult decât adversarul, dacă se întâmplă o minune și i se dezumflă nasul lui Chiricheș”, care oricum între noi fie zis,  avea „mirositorul” în afara legii de mare și înainte de lovitura primită... 

În declarații i-am bătut pe greci la un scor categoric chiar înainte de fluierul de început al meciului.

Ca un mare tactician, Pițurcă, cel mai titrat antrenor al naționalei României a selecționat cu atenție cel mai bun lot pentru marea confruntare.

În primul rând l-a  interzis pe ”drogatul” de Mutu la națională, ca să nu strice atmosfera din lot. A căutat mult și l-a găsit până la urmă în ”puternicul” campionat al Bangladeshului pe temutul atacant care ar putea juca cu greu și în ”Greu de pensionat 16”, Marius Niculae. ”La fel de ”inspirat” a gândit și titularizarea lui Cociș, care joacă ca ”piesă de bază” la o echipă de undeva din stepele Rusiei și care ar merita „balonașul  de aur” pentru tehnica ”braziliană” cu care execută pasa înapoi.

În poartă, selecționerul oltean l-a ales pe fooooarte experimentatul Lobonț despre care toată Italia știe, numai el nu, că a apărat în ultimii ani cu strășnicie doar poarta Grădinilor Vaticanului...

A venit ziua meciului. Steaguri tricolore pe taximetre, agitație plăcută în hipermarketurile patriei de unde microbiștii s-au alimentat din belșug cu tradiționala bere ”la vălău” și nelipsita sămânță.

Am dat nas în nas cu entuziasmul nostru dezinhibat chiar și în piscinile patriei de la Băile Felix de unde vă transmit ”direct în reluare” acest editorial.

Aci, un românaș, fericit posesor al unui creier ”bine odihnit”, ne-a urlat ca nebunul vreo 2 ceasuri la intervale de 30 de secunde „Hai România”.

Debordam de optimism așa cum o facem înaintea oricărei înfrângeri „strălucitoare”.

Ora meciului. Prima mișcare neinspirată a fost să vizionez meciul la România TV. Emil Grădinescu de altminteri foarte talentat, a fost la fel de în formă ca Marica.

Grădinescu mi-a amintit dureros că suntem moștenitorii direcți ai Mioriței și putem concura oricând la titlul de campioni mondiali la sportul numit ”Lamentare”.

”Arbitrii ne-au  nenorocit. Sunt  portughezi, veri primari cu Santos, antrenorul grecilor și au fost plătiți de Cadu din banii „trădătorului ungur” Paszkany să nu ne lase să ne prăjim și noi un pic pe Copacabana. Uite ce ne fac, nu au ridicat steagul la primul gol, ne-au umplut de galbene, pe „neprihănitul”  Lazăr l-au executat cu un roșu  ca pe Sfântul Ștefan. De ce nu a făcut FRF cerere mai devreme la FIFA să scăpăm de acești cavaleri în negru?”.

Comentariul meciului m-a enervat mai tare decât prestația „oițelor turmentate ”ale lui Pițurcă.

După lecția de fotbal pragmatic pe care ne-au predat-o grecii, ”dacă”  s-a transformat  în... „Ce-ar fi fost dacă” Raț nu „dormea pe el” pe teren din cauza nopților albe petrecute în compania manelelor, Tănase nu ar fi băut o tonă de șliboviță până la data meciului, Bourceanu nu ar fi  jucat așa cum îi este numele, Torje nu ar fi confundat fotbalul cu agricultura și nu ar fi jucat pe post de plug, Maxim ar fi evoluat din primul minut și nu ar  fi fost „păstrat”, genial,  pentru retur.

După terminarea jocului, la  conferința de presă, delir... Prima întrebare a unui jurnalist român decerebrat: ”Domnule Pițurcă credeți că ne putem REINVENTA la meciul retur?”

Cum să nu... ne vom reinventa și ca să nu ziceți că mă lamentez și eu ca ceilalalți vă propun câteva soluții ca să câștigăm la scor meciul retur cu grecii.

Mitică Dragomir, liber de contract acum, să fie numit urgent șef al comisiilor FIFA  care vor delega arbitrii la meciul de acasă cu grecii.

Pițurcă zis ”Satanail” să fie demis rapid și în locul lui să fie adus „credinciosul” Iordănescu, care a reușit să califice naționala la două mondiale cu ajutorul măiestriei mânuirii mătăniilor, nu datorită talentului unor jucători ca Hagi, Gică Popescu sau Ilie Dumitrescu.

Trebuie vorbit cu Ponta și cu Dragnea, care mai nou, după ce au rezolvat problemele din economie se ocupă de fotbal cu aceeași competență. 

Ar fi bine să-l roage pe Băsescu întru emiterea unui decret de grațiere pentru eliberarea lui Gigi Becali.

Jiji trebuie să fie scos urgent din închisoare pentru efectuarea unui pelerinaj  cu măgarul la muntele Athos . 

”Apărătorul dreptei credințe” va fi  mandatat de către ”Penibil de Preafericitul ” Daniel pentru ”creștineasca” misiune de mituire a  călugărilor  greci ca aceștia să pună o vorbă bună la Sfântul Petru pentru înduplecarea federației de fotbal elene  să îl transfere urgent pe Nicoliță la naționala Greciei.

Așa ne vom asigura primul autogol.

Arma noastră secretă poate fi însă Gabi Tamaș. Ar fi extraordinar să-l provoace la un duel ”unu la unu” pe ”Mitrogolul” ăla care ne-a băgat două ”boabe”.

Dacă după o noapte de luptă cu vajnicul nostru apărător al lui Bachus, ficatul grecului rezistă atunci chiar nu merită să ne calificăm la mondiale.

Hai Grecia!