Meciul care se joacă la Cluj de 57 de ani. ”RUTINA” înfruntă ”ELANUL” în Parcul Babeș în 24 august

 

În fiecare zi de 24 august, în ultimii 57 de ani, se desfășoară un meci despre care puțini clujeni știu, dar care este unul cu adevărat IMPRESIONANT, cel între ”RUTINA” și ”ELANUL”.

 

Povestea acestei înfruntări a început ăn 1955, iar cele două echipe sunt formate din prieteni de-o viață, foarte mulți dintre ei foști jucători ai echipei U Cluj. 

 

Unul dintre inițiatorii acestei competiții, Viorel Gabor, a vorbit într-un interviu acordat Patriaonline.ro despre acesta înfruntare incredibilă.

 

R.: Să începem cu începutul. De unde a pornit această idee?

 

V.G.: Parcă mai mulţi am avut această idee în 1955, e mult de atunci. Eram o gaşcă de prieteni, care jucam fotbal la Clubul I.M.F. Cei mai mulţi am fost componenţi ai lui „U” Cluj, făcusem junioratul acolo şi ne lăsasem între timp de fotbal de performanţă. Am hotărât atunci, cu toţii, să jucăm generaţia mea, care abia împlinise 18 ani, împotriva generaţiei fratelui meu, Gheorghe Gabor, cu trei ani mai mare decât noi.

 

Nu pot spune că au existat în mod special nişte iniţiatori… În primul rând am fost eu, fratele meu şi Titi Şutea, cam noi am format nucleul. Din echipe au făcut parte prietenii noştri de pe „Corso” sau de la „Pelişor”, celebrul local din centrul Clujului, unde acuma e o cofetărie.

 

R.: Şi cum v-a venit ideea cu numele echipelor?

 

V.G.: Ne-am hotărât ca formaţia jucătorilor mai în vârstă, cu ghilimelele de rigoare, să se numească „Rutina”, adică experienţa – şi a noastră, a celor mai tineri, „Elanul”, adică avântul tinereţii.

 

R.: De ce 24 august şi nu altă zi?

 

V.G.: Pentru că 24 august era zi liberă, nu se defila. Pe atunci nu erau atâtea maşini ca în ziua de azi şi lumea nu prea obişnuia să plece din Cluj. Întotdeauna, în ziua cu pricina, ne întâlneam la ora 10, iar la 11 începea meciul.

 

R.: Cum era mediatizat meciul?

 

V.G.: Ooo! Aveam afiş pus în faţă, la „Pelişor”, făcut de amicii care erau studenţi la pictură. Unul se numea Boniperti, dar noi îi spuneam Boni… Peste ani, tot Boni a rămas. Mai era unul Gusti, căruia îi spuneam Gustavson.  Erau nume hazlii de copii.

 

R.: Când a avut loc prima ediţie, că am auzit mai multe variante?

 

V.G.: În 1955, când eu abia împlinisem 18 ani!

 

R.: Vă mai amintiţi primul meci?

 

V.G.: Sigur că da! În primul meci ne-au bătut cu 3-1, pentru că erau mai maturi ca noi şi au jucat mai mult fotbal.

 

R.: D-voastră în ce echipă aţi jucat?

 

V.G.: Eu de la început am jucat numai la „Elanul”. Chiar şi azi am jucat tot în echipa „Elanul”. Şi băiatul meu, Orlando, a jucat la „Elanul” – iar nepotul meu, Andrei, la fel. Nu am „trădat” niciodată.

 

R.: Cine făcea parte din echipe?

 

V.G: La început eram doar noi, foştii juniori de la „U”. După ani şi ani s-au ataşat şi jucători consacraţi din divizia A: un Remus Câmpeanu, Petru Emil, Moguţ, Sandu Matei şi mulţi alţii.

 

R.: Am înţeles că era în joc o cupă.

 

V.G.:Da, era… dar a dispărut. Prima dată a dispărut în 1962, apoi, între timp a apărut. Pe urmă s-a „topit” din nou, prin anii ’80 şi de atunci nu mai ştim nimic de ea.

 

R.: Existau titulari şi rezerve?

 

V.G.: Da bineînţeles, şi întotdeauna rezervele erau supărate că nu intrau în primul „unsprezece”.

 

R.: Deci nu au fost fotbalişti doar de la „U”?

 

V.G.: Nu, erau şi de la „CFR”, iar printre ei îi pot menţiona pe Gavrilă Oprea şi Bela Szoke. Acest Szoke era un băiat excepţional, cânta româneşte mai bine ca noi, românii. Dumnezeu să-l odihnească.

 

R.: Aţi avut suporteri încă de la început?

 

V.G.: Am avut foarte mulţi, dar o dată cu trecerea anilor au urcat la „echipele cerului”. Doamna Mariana Şutea, care era secretara „Elanului” ţinea evidenţa pe ani: scorul, marcatorii. Tot ea era şi ofiţerul de presă a echipei. Dumnezeu să o odihnească şi pe ea.

 

R.: Unde se ţinea „repriza” a -3-a ?

 

V.G.: „Repriza” a -3-a se ţinea la Grădina de vară „1 Mai”, ulterior denumită „Decanatul”. Când veneam noi se închidea grădina pentru restul clujenilor….

 

R.: Dreptatea pe teren cine o împărţea?

 

V.G.: Nimeni nu putea împărţi dreptatea între noi. Cine avea gura mai mare avea dreptate.

 

R.: Ideea era: cine vă arbitra?

 

V.G.: Am avut arbitri de divizia A: Vasile Topan, care văd că azi nu a venit, deşi am povestit ieri cu el şi promisese că vine. Mai era şi fostul  arbitru FIFA, doctorul Dan Crăciun, Ioan Dulca şi mulţi alţii.

 

R.: Ştim bine că înainte de 1989 se găseau cu greu alimente. Cum se rezolva această problemă pentru repriza a -3-a?

 

V.G.: Acest lucru nu era o problemă pentru mine… Lucram în comerţul socialist şi la grădină se aduceau, din cota rezervată pentru Hoia şi Făget produse de contrabandă pentru acele vremuri: mici, carne pentru grătare, cârnaţi, coniac Murfatlar, Pepsi, bere străină… Chiar mai multe decât erau necesare. Ce rămânea duceau oamenii acasă.

 

R.: Se intra greu în acest grup, să zicem exclusivist?

 

V.G.: Nu era exclusivist, dar nici nu venea oricine, doar cunoştinţe şi prieteni de-ai jucătorilor. La meciul de azi, dintre cei care au iniţiat acest proiect, am fost prezent doar eu şi fratele meu… Restul din păcate sunt morţi.

 

R.: Ar trebui aduşi tineri, „sânge proaspăt” la echipe?

 

VG: Da, dar numai din rândul cunoscuţilor şi a urmaşilor celor plecaţi.

 

R.: Credeţi că această competiţie va merge înainte?

 

V.G.: Dacă mă duc eu şi fratele meu, atunci cred că nu va mai continua, pentru că nu mai are cine sa ducă „flacăra” înainte. Poate va mai avea loc vreun meci, aşa, din când în când… Asta pentru că foştii jucători, ceva mai tineri decât noi, sunt implicaţi fiecare în alte proiecte.

 

R.: Garantat competiţia va merge înainte, să fiţi sigur de asta!

 

V.G.: Sper să meargă, pentru că este un eveniment unic la noi în ţară, din câte ştiu eu. Şi este şi foarte vechi, are 57 de ani. O vreme am fost sponsorizaţi de „Ursus”, dar între timp a plecat acel director care era omul nostru…  Şi pe urmă, niciunul din urmaşii lui nu ne-a mai oferit cele două lăzi de bere pe care le primeam odinioară, ca sponsorizare. Însă, în altă ordine de idei, încă din perioada când făceam aprovizionarea la Hoia pentru ziua de 23 August, acest loc mi-a devenit foarte urât. De atunci nici nu am mai fost la Hoia! Te rog să scrii asta.

 

Meciul din 24 august 2011 s-a terminat la egalitate ”Rutina” - ”Elanul”: 1-1

 

Preluare: Patriaonline.ro

Comentarii Facebook