Mitică Dragomir explică în cartea sa autobiografică cum i-a oferit Arpas Paszkany 20 de milioane de euro șpagă pentru a-i oferi pe tavă drepturile de televizare din Liga 1. Pentru că a refuzat a fost ”mazilit”.

Paszkany ar fi fost susținut de ”Grupul de la Cluj”, care îl avea în spate pe Victor Ponta. Totul se întâmpla înainte de alegerile prezidențiale din 2014. De altfel, Paszkany a fost la un pas de a paria totul pe faptul că Victor Ponta va ieși președinte.

Cartea lui Mitică Dragomir are 500 de pagini, iar pasajul incredibil privind drepturile de televizare a fost prezentat de fanatik.ro.

La finalul materialului este și poziția lui Arpad Paszkany,

Redăm mai jos discuția:

”Am povestit mai înainte cum am rezistat şi puciurilor puse la cale de preşedinţi, de şmecheri ca Giovani, de politicieni, de aşa- zişi sindicalişti… acum a venit vremea să aflaţi adevărul despre ceea ce s-a întîmplat cu adevărat şi cum s-a reuşit înlăturarea mea de la conducerea Ligii. Povestea nu e nici scurtă, nici simplă… poate nici încheiată, din anumite puncte de vedere.

Era într-o seară tîrziu cînd m-a sunat pe mobil preşedintele lui CFR Cluj, Arpad Paszkany.

– Să trăiţi, dom’ preşedinte, sînt Arpy Paszkany, vă rog să mă scuzaţi că vă deranjez, dar aş dori să mă întîlnesc mîine cu dumneavoastră.

– La ce oră şi unde?

– Dacă nu vă este peste mînă, aş dori să ne vedem la hotelul Alexander care se află imediat după pasarela de cale ferată care duce la Pipera. Vă aştept acolo la ora 12.

– Bine, Arpy, ne vedem mîine la ora 12.

A doua zi am ajuns cu un sfert de oră mai devreme şi l-am găsit pe Arpad Paszkany într-un colţ discret al restaurantului, în spatele unor panouri mobile din lemn. Mă întîmpină zîmbind, elegant şi politicos aşa cum îi era felul.

– Bine aţi venit, dom’ preşedinte!

– Să trăieşti, Arpy, dar ce-i cu tine? Pentru mine e o noutate să mă inviţi la masă…

– Eu întotdeauna v-am apreciat, dom’ preşedinte, dar diferenţa de vîrstă m-a făcut să fiu mai aproape de Lupescu şi Prunea…

– Bine, dar m-ai atacat de vreo două ori…

– Am fost influenţat negativ, dar nu am ce să vă reproşez. Faţă de noi aţi fost întotdeauna corect.

– Ştii pe cineva cu care să nu fi fost corect şi să-l fi defavorizat cu ceva?

– Nu, şi de aceea eu vă respect foarte mult.

Era sincer, ştiam că unul cu puterea lui financiară şi politică nu avea de ce să se joace cu vorbele. Iar dacă îşi dăduse seama că greşise, asta era foarte bine.

– Bine, acum că m-ai invitat, cred că este ceva foarte important?…

– Aşa este şi vă rog să aveţi încredere deplină în mine. Eu sînt un om cu afaceri mari şi doresc să cîştigăm împreună mulţi bani.

– Spune, nu mă face să aştept.

– Dom’ preşedinte, doresc să cumpăr eu drepturile TV pe următorii cinci ani.

– Foarte bine, nu te opreşte nimeni, dar numai să ai banii necesari…

– Dumneavoastră vă rog să-mi daţi ajutorul necesar…

– Tot ce e legal – te ajut sută la sută!

Îl văd cum se uită fix în ochii mei.

– Asta ştiu, dar vreau să cumpăr fără să se facă licitaţie.

Aha, asta era… Am o reacţie bruscă:

– Nu se poate, pentru că ne ducem la puşcărie!

Paszkany mă priveşte zîmbind sigur pe el, chiar superior…

– Nu ne ducem, că am aranjat eu totul!

Apoi, se apleacă spre mine continuînd cu glas mai încet;

– Sînt mulţi oameni importanţi care mă ajută. Ce, dumneata nu ai auzit de ”Grupul de la Cluj”?

– Ba, eu de ”Grupul de la Cluj” am auzit – şi ştiu că ei conduc ţara, dar oamenii se mai schimbă şi eu din experienţă ştiu că din lăcomie pînă la urmă se bagă unii pe alţii la ”bahaus”.

– Da, dar acum sînt bani mulţi şi îi liniştesc eu pe toţi. Mai ales că vin alegerile prezidenţiale şi e nevoie de bani mulţi, bani pe care îi dau eu. Nu ştiam dacă omul nu cumva fusese indus în eroare de unii politicieni. Încerc să-i explic unde greşeşte.

– Şi ce faci cu Consiliul Concurenţei?

– E treaba lui Ponta să o rezolve… Nu vrei să ne întîlnim şi cu el?

– Nu, că am avut un diferend cu el la TV şi l-am cam şifonat, cred că nu m-a uitat…

– E băiat bun, iar de noi cei de la Cluj are mare nevoie.

Dau din cap, mă îndoiam al naibii în privinţa încrederii pe care o avea în „băiatul bun” Ponta şi în aranjamentele acestuia. Sincer, îmi părea rău de Paszkany… încerc în continuare să-i arăt că e pe un drum greşit.

– Bine e să faci afacerea cît mai corect, chiar dacă le dai ăstora bani pentru campania electorală. Dacă ştiu prea mulţi, atunci va fi periculos…

– Nu va fi periculos, fiindcă Ponta iese preşedinte detaşat.

– Deh, eu ştiu, cîte am văzut eu în viaţa mea nu mai sînt sigur de nimic… Nu mai ţii minte ce i s-a întîmplat lui Vadim în campania cu Ion lliescu şi lui Mircea Geoană cu Traian Băsescu?

– Acolo s-au băgat americanii şi serviciile!

– Şi crezi că acum vor sta cu mîinile în sîn?

– Nu, dar Victor e pe bune cu toţi. De aceea l-au curăţat pe Antonescu, iar acum au sarcină uşoară cu Iohannis. la să vezi, unu la unu îl face praf Ponta pe lohannis!

– Da, dar nu ştie nimeni cum va reacţiona poporul… Vezi că mulţimea e sătulă de minciunile ăstora de la putere, au promis mult şi nu au făcut mai nimic…

– Numai banii contează, dom’ preşedinte…

– Şi ce crezi că liberalii şi democraţii nu au bani?

Se vede că judecata şi argumentele mele nu-i conveneau sau îl puneau pe gînduri. Se hotărî să mai facă o încercare directă.

– Lasă, dom’ preşedinte, politica şi hai să trecem la afaceri!

– De acord, te ascult cu plăcere.

– Doresc să preiau de la Ligă drepturile TV pentru care să ofer pe cinci ani 175 de milioane de euro, dar obligatoriu fără licitaţie. Pe lîngă aceşti bani mai dau cîte patru milioane pe an, adică în total 20 de milioane – comision. Banii îi virez într-un cont pe care mi-l dai, oriunde în lume. Banii nu vin din ţară, aşa că nu-i niciun pericol.

Sumele erau uriaşe, rămăsesem ca la autogol…

– Adică îmi dai mie 20 de milioane de euro?!

– Îţi opresc o cotă din prima tranşă pentru campania electorală şi din ultima peste cinci ani.

Participi şi dumneata cu cîte un milion la campaniile electorale şi vei avea numai avantaje.

Din reflex, mă uit în jur, în dreapta şi-n stînga…

– Băi Arpy, eşti nebun, îmi spui de nişte sume că mă apucă pandaliile…

– Da, dom’ peşedinte, e cea mai mare afacere din această toamnă (2013)…

– Băi Arpy, noi vorbim numai în şoaptă şi pe scrise… dar crezi că este suficient? Crezi tu că nu mai ştie nimeni de această discuţie?

– Mai ştiu cei interesaţi, dar eu controlez totul. Acum, în preajma alegerilor prezidenţiale, totul este posibil.

Mă uit la el, ştiam ce poate, era extrem de hotărît cu această afacere. Şi, probabil, şi ceilalţi din ”conspiraţie” erau la fel de hotărîţi, gata de orice. Banii, atît de mulţi, îi puteau face să întreprindă multe nebunii. M-am gîndit că era periculos să refuz pe loc, fără să mă pregătesc de apărare.

– Lasă-mă să mă gîndesc şi ne întîlnim iar. Atunci îţi dau un răspuns…

– Bine, vino la Cluj să discutăm într-un loc mai retras.

– Aşa fac, te rog să-mi spui cînd să vin.

Atotputernicul „Grup de Ia Cluj”

Peste ceva timp mă sună iar şi mă invită la Cluj. Dar am amînat întîlnirea cu o săptămînă întrucît am fost invitat la Londra de o societate de brokeraj şi drepturi TV pentru un eventual contract vizînd obţinerea drepturilor TV. Le-am spus că fără licitaţie nu se vinde nimic şi au fost în totalitate de acord să facem licitaţia. Suma de la care urma să înceapă licitaţia era de 150 de milioane de euro pe o perioadă de trei ani. M-au întrebat ce cred, dacă licitaţia va trece de suma de 200 de milioane de euro pe trei ani? Bineînţeles că asta nu putea anticipa nimeni, nici mama Omida, dar le-am garantat că licitaţia se va desfăşura corect şi public – difuzată pe posturile TV. Cînd au auzit că va fi publică şi televizată au luat imediat hotărîrea de a participa!

Cum am venit de la Londra m-am şi dus Ia Cluj. M-a aşteptat o maşină la aeroport şi m-a condus la doctorul Mureşan, preşedintele CFR, acasă, unde m-au primit Arpy Paszkany şi doctorul, cu masa pregătită şi băuturi la alegere.

– Dom’ preşedinte, aici putem discuta în linişte, nu ne aude nimeni.

– Sigur ne va auzi ”nimeni” plus DNA-ul, am glumit zîmbind.

Dar de vorbit am început să vorbim tot în şoaptă, scriam cu stiloul şi rupeam hîrtiile pe care le aruncam în grătarul pregătit pentru fripturi.

– Dom’ preşedinte, aveţi ocazia să vă asiguraţi o bătrîneţe îmbelşugată, aşa că eu am aranjat totul, nu va fi niciun deranj din partea cuiva. Ba mai mult, ne-am ocupat şi de majoritatea cluburilor…

– Cu toate sînt de acord, dar trebuie să facem licitaţie publică televizată altfel ne ducem cu toţii la puşcărie, mai devreme sau mai tîrziu!

– Asta nu se va întîmpla, noi sîntem prea tari ca să ne clintească cineva!

– Acum sînteţi, dar mai tîrziu, dacă se va schimba situaţia politică?

Cei doi se uitau la mine ca la un om de pe altă lume. La toate ”încordările” lor eu rămîneam pe poziţii. Au aruncat alt argument:

– Băi, dom’ preşedinte, ”la timpuri noi, tot noi”! Mai stai o zi la Cluj că îi chem aici pe Rus şi pe Ponta.

– Da, că şi vin ei imediat dacă aud că sînt eu la tine?!…

– Păi, verifică-mă dacă am sînge în instalaţie – aşa cum îţi place dumitale să spui!

– Te cred, dar eu nu fac afaceri cu cei de la putere, pentru că experienţa mea parlamentară şi de viaţă îmi spune că puterea este înşelătoare şi trecătoare…

Paszkany a explodat, nu era obişnuit să nu-i iasă negocierile!

– De fapt, ce vrei dumneata, dom’ preşedinte? Doreşti un comision mai mare? Să ştii că mai mult de patru milioane anual nu pot să ofer, pentru că mai dau mult şi în altă parte…

– Nu vreau niciun comision, doresc din tot sufletul să fie cluburile mulţumite.

– Ţi-am spus, totul este rezolvat!

– Eu doresc să cîştigi tu licitaţia, dar eu nu vreau nimic şi asta din două motive: în primul rînd mi-e frică, în al doilea rînd sînt convins că mai devreme sau mai tîrziu tot se aude şi nu vreau ca la 70 de ani să merg la puşcărie.

– Nu se va auzi nimic niciodată!

– Deja tu mi-ai spus că mai ştiu şi alţii de această manevră…

– Ştiu, dar sînt oameni politici şi au mare nevoie de bani pentru campania electorală…

– Astea sînt motive de şantaj ulterior, iar eu sînt gură mare, dar fricos cum nu ai mai văzut.

– Domnule, dar nu-ţi garantez numai eu, spune-mi ce garanţii mai vrei şi le rezolvăm pe toate!

– Fără licitaţie nu vînd niciun drept TV! Am experienţă şi dacă făceam altfel pînă acum dădeam de dracu’ demult. Ăştia de la Consiliul Concurenţei nu ascultă de nimeni! Dar, dacă mă gîndesc, aş fi de acord numai în cazul în care facem un protocol semnat de Consiliul Concurenţei în care să ne asigure că în cazul în care nu facem licitaţie nu ne amendează şi nu ni se face dosar penal.

– Domnule, verbal cred că pot aranja să-ţi spună că nu se va întîmpla nimic, dar în scris nu va da nimeni…

– Eu, dacă nu am o patalama semnată de Consiliul Concurenţei, voi face sută la sută licitaţie publică cu strigare şi televizată să o vadă toată lumea. Paszkany oftă din rărunchi. Epuizase argumentele, îşi arătase muşchii, mă tentase cu sume uriaşe… dar nimic! Dacă nu ar fi fost un om extrem de educat, cred că m-ar fi luat la bătăie! Trecu deci la ”planul B”, schimbînd foia cum nu prea mă aşteptam…

– Dom’ preşedinte, eu am fost corect, am venit şi ţi-am propus ceva onorabil. În cazul în care dumneata persişti să faci licitaţie, în două săptămîni te vom da afară şi punem pe altul care nu va face licitaţie şi va lua şi o grămadă de bani.

– Păi, pe ce criterii mă veţi da voi afară, Arpy, dragă? Sînt vinovat de ceva?

– Domnule, dumneata parcă nu ştii ce este în România? Nu cunoşti forţa ”Grupului de la Cluj”? Afară de asta e mare nevoie de bani pentru campania electorală. Eu deja ştiu ce se va întîmpla şi cine se va ocupa să fiţi sigur îndepărtat de la Ligă…

Mă uitam la el, îmi venea să rîd, dar omul era prea politicos ca să nu mă port la fel. l-am adus din nou argumente.

– Păi ce, măi Arpy, votează politicieni sau mai ştiu eu cine crezi tu că mă execută?

– Te vor trăda cei mai buni prieteni ai dumitale! Nu ştii ce avalanşă ţi se pregăteşte! Vei fi acoperit de atîta ”zăpadă” încît nu vei mai putea respira!

– Ba eu nu cred că mă vor trăda patronii pe care i-am slujit pînă acum şi am avut grijă de ei să le fie bine – şi nu se vor întoarce împotriva mea.

– Nu ştii ce ţi-am pregătit şi lucrurile se vor aranja la cel mai înalt nivel. Te vor curăţa cei mai buni prieteni ai dumitale, pentru că toţi sînt şantajabili.

– Asta nu o mai cred! Sînt curios cine nu mă va vota dintre cele 18 cluburi…

– Numai trei vor fi cu dumneata… şi pînă la ora alegerilor vor fi aranjaţi sau vor fi schimbaţi cei ce vin la vot.

– Băi Arpy, asta nu o cred, am mulţi prieteni mi-au garantat că, indiferent ce se va întîmpla cu mine, mă vor vota. Nu au ce-mi reproşa, iar eu nu sînt şantajabil!

– Eşti copil, nea Mitică, nu ştii ce poate face banul din oameni!…

– Ba eşti copil tu, că nu cîştigi prin licitaţie şi nimeni nu va avea nimic de spus şi nici nu mai cheltuieşti bani pe combinaţii politice…

Paszkany dădu din cap, îmi dădea dreptate, dar avea jocul lui… şi al altora, acum nu mai putea să dea înapoi.

– Dacă faci licitaţie, eu nu am nicio şansă. Pentru că sînt cei de la Digi care au bani mai mulţi. Başca faptul că matale ai fost în Anglia şi ai stat de vorbă cu fraţii ăia italieni care stau la Londra şi vor să cumpere. M-am interesat, ei au cumpărat un sfert din piaţa TV de pe mai multe continente. Nu te-am crezut prima dată cînd mi-ai spus, dar m-am interesat şi ai dreptate.

– Dacă nu se face licitaţie, ne mănîncă Consiliul Concurenţei, dar mai ales DNA-ul şi cu SRI-ul.

– Pe astea le rezolv eu sută la sută…

– Pentru cît timp?

– Pentru totdeauna, pentru că le rezolvă cei ce au nevoie de bani în campania electorală.

– Nu trece un an de la alegeri şi ne arestează pe amîndoi şi pe toţi cei cărora le dai bani acum. Eu nu am încredere, mai bine daţi-mă afară dacă puteţi.

– Eşti ca şi dat afară, dacă după întîlnirea de azi de la Cluj le dau un semnal… Eu nu trebuie să fac nimic, ei se vor implica şi te vor curăţa.

– Care ”ei”, măi Arpy?

– Vei vedea în curînd, domnule preşedinte… La cîtă nevoie au de banii mei, nu-mi fac probleme că nu vei fi sacrificat! Vom pune un prieten de-al lui Ponta, care va fi de acord cu tot ce-i propun eu, iar dumitale îţi va părea rău că ai pierdut atîta bănet şi o susţinere politică sigură din partea celor ce sînt şi vor rămîne la putere. Chiar poimîine vom pleca în Dubai unde vom pune lucrurile la punct. Ţi-am spus, avalanşa este prea mare şi dumneata nu mă crezi…

– Bă, eu nu cred că cei despre care vorbeşti ar avea c… aşa de mari încît să mă schimbe tocmai acum cînd lucrurile sînt din toate punctele de vedere puse la punct!

O conspiraţie în toată regula

Am mîncat, am băut un pahar de vin şi m-am întors înapoi la aeroport plecînd foarte descumpănit la Bucureşti. E greu să primeşti lovituri de la oameni pe care îi apreciezi, cu care credeai că poţi construi ceva serios. Licitaţia internaţională pe care o plănuiam putea aduce nu doar foarte mulţi bani fotbalului românesc, dar însemna şi intrarea în circuitul ţărilor respectate din punct de vedere al afacerilor cu transmisii sportive. Urmau reclame publicitare pe sume frumoase, deci alţi bani pentru cluburi, promovarea fotbaliştilor etc. O şansă importantă, o construcţie la care lucram de mult timp, iar acum aflasem că interesele unor politicieni şi afacerişti riscau să strice totul! Aranjamentul propus de Paszkany ne întorcea în rîndul ţărilor dispreţuite de lumea bună a fotbalulul..

Frămîntat de aceste idei, peste numai cîteva zile primesc un telefon de la loan Niculae de la Astra, care-mi spune că vrea să mă vadă. Ne-am întîlnit la mine la hotelul Crystal Palace.

– Ce mai faci, nea Mitică?

– La fel ca PIB-ul ţării! îi umflă cei de la putere, mă umflu şi eu…

Niculae zîmbeşte mai mult a regret, lasă privirea în pămînt, dă din cap, iar apoi se uită la mine serios şi încruntat:

– Bre, lasă gluma, că nu-i de glumit! M-au chemat P…a şi D…a şi m-a mai chemat şi G…i O…a – nu mai ai nicio şansă! Vor să te schimbe şi cred că de data asta de frică nu se va opune nimeni. Sîntem chemaţi toţi patronii şi ni se spune că, dacă nu te schimbăm, dăm cu toţii de dracu’!

Nu mă îndoiam de seriozitatea lui Niculae. Avea el de multe ori ”nemulţumiri” mai deplasate, dar nu-mi dăduse niciodată prilejul să am dubii în privinţa inteligenţei, a loialităţii şi a caracterului său. Ceea ce-mi spunea confirma ameninţările lui Paszkany.

– De P…a şi de D…a, ştiu, dar aud acum că s-a băgat şi O…a. Probabil ăsta nu mă iartă că am refuzat să merg în partid la el… Dar tu ce părere ai, Ioane?

– Dacă îi cheamă pe toţi patronii şi îi obligă – pentru că să ştii, toţi sînt şantajabili, nu ai nici o şansă!

– Nu cred, măi Ioane, că Adrian Porumboiu care a copilărit cu mine şi cu care sînt prieten va vota cu altcineva…

Fu rîndul lui Niculae să dea din cap a îndoială…

– Eu îl cunosc, nu are pic de caracter şi de demnitate. A încercat să mă păcălească şi pe mine:..

– Dar Neculaie de la Braşov, pe care l-am ajutat mereu în ultimii 15 ani, crezi că nu va vota cu mine? Chiar ieri i-am dat un împrumut de 200 de mii de euro.

– Ăsta e zero barat la caracter şi nu are nici prea multă minte, te va vinde ca pe o găină la piaţă!

Îmi dau seama că, din amiciţie şi simpatie pentru mulţi dintre cei despre care vorbisem, e posibil să nu fi băgat de seamă defectele de caracter pe care le văzuse în schimb Niculae, persoană cu funcţii „speciale” în trecut şi situaţie colosală în prezent.

– Băi Ioane, eu nu cred, dar ştiu de la cei de la Braşov că Neculaie e ”bara-bara” cu ministrul Niţă de la Industrie – oare se va implica şi ăsta?

– Mai mult ca sigur, avalanşa e prea mare şi nu cred că poţi să mai scapi! Eu te voi ţine la curent cu ce se întîmplă, dar să nu ai încredere nici în Dinamo, chiar dacă i-ai ajutat mai mereu, iar ei îţi promit verzi şi uscate!

Parcă auziseră de undeva cei de la Dinamo că fuseseră pomeniţi, că a doua zi după discuţia cu Ion Niculae primesc un telefon de la Costică Anghelache, cu care eram prieten – care mă invită să mă întîlnesc la un hotel de lîngă Otopeni cu el şi cu lonuţ Negoiţă, fratele primarului de la sectorul 3, unul dintre ”greii” în ascensiune ai PSD.

– Bine ai venit, nea Mitică – ce bucuros sunt că vă văd, mă primeşte plin de căldură lonuţ Negoiţă.

– Şi mie mi-era dor de voi şi doream să vă văd, pentru că văd că lucrurile iau o turnură nedorită de mine.

– Acum vin de Ia Ponta, m-a chemat cu frate-miu şi mi-a spus că trebuie să votăm împotriva dumitale la alegerile de la Ligă.

Mi-o spusese rîzînd, de parcă mi-ar fi dat cea mai bună veste din lume! îl întreb mirat:

– Şi voi ce i-aţi promis?

– Noi semnalizăm dreapta şi o luăm la stînga. Cu alte cuvinte, îi promitem lui Ponta şi lui Dragnea că votăm împotriva dumitale, dar noi venim în AGA cu nea Costică (Anghelache), care îţi este prieten, şi va vota sigur cu dumneata.

Zîmbesc mulţumit, dar în sinea mea mă îndoiam ca Ponta şi Dragnea să fie aşa uşor de păcălit, iar Negoiţă să rişte atît de mult! Dar joc mîna şi dau cu sec:

– Băi Ioane, nu puneam la îndoială faptul că Dinamo m-ar trăda, dar vreau ca acela care vine la vot să-mi arate votul înainte de a-l depune.

– Da, dom’ preşedinte, aşa se va întîmpla, să nu aveţi nicio grijă, pentru că noi sîntem oameni serioşi!

– Bine, Ioane, mulţumesc, dar garantezi că vine Costică la Adunarea Generală?

– Numai mort nu vine… şi începe să rîdă…

– Am să vin eu şi mai atrag unul sau doi de partea mea, sare şi Costică Anghelache de colo.

Ne despărţim pupîndu-ne şi asigurîndu-mă de fidelitatea amîndurora indiferent de cîte presiuni vor veni din partea politică. Dar peste numai două zile mă sună chiar Ionuţ Negoiţă:

– Dom’ preşedinte, vin cu o propunere la dumneavoastră!

– Dă-i brînci, Ioane!

– Dacă vă creez condiţii mai bune ca la Ligă, vreţi să veniţi preşedinte la Dinamo?

Negoiţă nu juca cel mai bun teatru; îmi dădeam seama că telefonul e pe speaker şi că mai aud cîţiva inşi discuţia noastră. Probabil şi înregistra cineva… îi răspund conform situaţiei pe care o bănuiam, dar şi felului în care chiar gîndeam.

– Nu, Ioane, dacă nu voi mai fi la Ligă, nu voi mai lucra în fotbal. Dar ce s-a întîmplat… de ce-mi faci această propunere?

– Nea Costică s-a supărat şi nu mai vrea să fie preşedinte la Dinamo…

Aha, asta era manevra! Scăpaseră şi de Anghelache cu ocazia asta, auzisem ceva despre o asemenea manevră. Mă prefac însă că nu înţeleg prea bine…

– Asta înseamnă că nici la Adunarea Generală nu mai vine?

– Da, a zis că nu mai vine pentru că pleacă cu echipa naţională în străinătate.

– E, aşa este Costică, vrea să fie diplomat şi să nu se implice. Eu am înţeles care e mersul, dar nu credeam că este aşa de mare curvă Costică Anghelache… se mai dă şi prieten cu mine!

– Lasă, dom’ preşedinte, îl trimit pe Bogdan Bălănescu , care e ca şi un copil al dumneavoastră şi vă va arăta votul. În el aveţi încredere?

– Mult mai multă ca în Anghelache!

– Bine, atunci îl voi trimite pe Bogdan care, începînd de azi, va fi în permanenţă în contact cu dumneata.

Aveam într-adevăr încredere în Bogdan, dar totuşi… el nu era factorul de decizie. Plus că, auzind treba cu Naţionala, m-am gîndit imediat la o „cheie” de-a Federaţiei.

La puţin timp după Negoiţă mă sună şi Porumboiu, că vine la Bucureşti şi să-i rezerv o cameră la hotelul fiului meu, Crystal Palace, şi că dimineaţa ar fi bucuros să mă vadă şi să-mi spună ceva foarte important.

Ne-am întîlnit la micul dejun unde am discutat în timp ce Porumboiu a „devorat” o cratiţă cu crenvurşti fierbinţi.

– Cum stai, bă Mitică, cu alegerile?

– Bine, toţi cred că am 15 voturi din 18. Cu tine cred că nu am emoţii?… Ar fi culmea ca şi tu, care eşti unul dintre cei mai vechi prieteni ai mei, să-mi faci vreo surpriză…

Auzind asta, lui Porumboiu era să-i rămînă cîrnatul în gît! Holbă ochii şi strigă ofensat:

– Du-te, bă, cu vaca de-aici!… Numai dacă se scufundă pămîntul, aş fi împotriva ta!

– Nu-mi fac probleme, da?

– Voi veni eu personal Ia Adunarea Generală, aşa că să nu ai emoţii!

Mai înfulecă vreo doi crenvurşti şi apoi se uită la mine cu o privire şmecheră.

– Acum, te rog, dă-mi şi mie garanţii din partea Ligii, pentru că vreau să iau un milion de euro de la bancă.

– Îţi dau ce doreşti, dar garanţii nu pot să îţi dau, pentru că nu am voie şi nici AGA nu pot să convoc pentru aşa ceva. Îţi dai seama că toţi ar cere garanţii din partea Ligii, ar lua banii şi Liga ar rămîne cu datoriile? Dar am rezolvat noi Liga cu băncile şi voi puteţi garanta cu banii din drepturile TV pe care îi veţi lua din ediţia viitoare, asta dacă nu veţi retrograda.

Rezultatul a fost… Porumboiu a luat imediat mulţi bani de la bancă, bani care au fost returnaţi din drepturile TV direct de către Ligă. Dar, după ce a luat banii din 

bancă nu l-am mai văzut vreun an şi ceva… îi era ruşine de mine! Mă trădase! În ziua alegerilor a plecat la Berlin, lăsîndu-l pe Ciprian Damian (preşedintele) să vină la AGA… cu ordinul de a nu vota cu mine! Cîţiva ani mai tîrziu, acest Ciprian Damian avea să reclame situaţia financiară gravă a clubului cauzată de faptul că sume de bani destinate clubului erau trimise în conturile firmelor lui Porumboiu…

Dar cel care m-a trezit definitiv a fost loan Horoba, de la Gaz Metan Mediaş, cu care eram prieten de vreo 30 de ani.

-Ai mei au primit ordin de la Bucureşti să voteze împotriva dumitale. Ieri a fost şedinţa comitetului director şi s-a luat aprobarea prin vot deschis, cu scorul de 3-2, să nu te votez. Le-am spus să trimită pe altcineva la Adunarea Generală a Ligii şi să facă ce vor. Eu, fiind prieten cu dumneata, dacă vin la Adunare te şi votez.

Preşedintele clubului, care era şi unul dintre directorii Gazului din Mediaş, i-a aprobat lui Horoba să voteze cu cine consideră el, dar numai dacă e vot secret.

Şefii fotbalului, asmuţiţi de premier… contra mea!

Cu o seară înainte de alegeri, m-au căutat la hotelul fiului meu cei de la Botoşani, Dinamo, Corona Braşov, Gaz Metan Mediaş, Vaslui, Astra Giurgiu, Petrolul Ploieşti, U Cluj-Napoca şi Ceahlăul Piatra Neamţ. Toţi mi-au transmis acelaşi mesaj:

– Dom’ preşedinte, sîntem convocaţi la hotelul Domenii Piaza de către domnul vicepremier Dragnea şi de către domnul prim-ministru Ponta.

Aşteptaţi-ne şi cînd ieşim de Ia discuţii vă informăm ce s-a discutat şi ce ne-au spus să facem.

Primul a venit Bogdan Bălănescu de la Dinamo.

– Nea Mitică, e de rău, am fost chemaţi şi sfătuiţi să votăm cu Gino lorgulescu.

Horoba nu a vrut să se ducă Ia întîlnire şi a rămas cu mine la hotel.

A venit şi delegatul Botoşaniului care mi-a spus că el este între ciocan şi nicovală şi că, dacă nu respectă ce-i spun oamenii politici de la el din judeţ, va fi vai de el şi de echipă.

L-am înţeles, începuse ”avalanşa”… pe care nu o mai puteam opri! Banii din drepturi (o parte) plus comisionul pe care mi-l promisese mie Paszkany trebuiau să ajungă la oamenii politici ai momentului. Îl găsiseră pe Gino, care mai era implicat într-un dosar de evaziune şi delapidare care era pe rol şi reuşise să-l amîne la nesfîrşit.

Povestea cazului McKain şi a celorlalţi trei jucători transferaţi de ’’Poli” Timişoara de la Naţional e relativ simplă… şi urît mirositoare: banii nu au ajuns în conturile clubului Naţional, ci într-un offshore din Cipru. Ipoteza cea mai plauzibilă este că banii i-a împărţit Olăroiu cu cei implicaţi. Dar am motive să cred că dosarul va fi ţinut la ’’dospire” pînă va expira termenul şi va fi clasat. Voi scrie cu amănunte despre acest dosar, pentru că îl cunosc de la Ion Crăciunescu şi de la Marian lancu, oameni care au fost şi ei anchetaţi în acest caz. Timişorenii însă nu aveau nicio vină întrucît au virat banii în contul indicat de Gino lorgulescu, preşedintele Naţionalului – acolo unde, întîmplător, vicepreşedinte era pe atunci chiar… Victor Ponta. Nu fac un proces de intenţie, numai că ancheta s-a oprit la timp, parcă aşteptîndu-se prescripţia…

Acum însă revin la povestea înlăturării mele de la Ligă. .

Dimineaţa, în ziua alegerilor, vine Ion Niculae la hotel, pe la ora 8…

– Nea Mitică, vezi că eu plec din ţară, dar Dinu ’Vamă” îţi va arăta votul nostru. Noi votăm cu dumneata, indiferent ce mi se va întîmpla. Nu sînt de acord cu nedreptăţile puse la cale de oamenii politici care ne şantajează pentru te miri ce…

Niculae era un om puternic şi pentru că avea cuvînt, onoare -în viaţă ca şi în afaceri. A şi pierdut uneori din cauza asta, la un moment dat chiar şi libertatea, dar a rămas un bărbat adevărat într-o lume de curve. Întreb aşa, mai mult retoric, pentru liniştea mea:

– Băi, Ioane, crezi că mă curăţă ăştia astăzi?

– Dacă mai ai nouă patroni ca mine care îşi asumă riscul, atunci nu te pot da jos.

Apoi se uită la mine dînd din cap.

– Dar, eu nu-ţi doresc acest lucru! Din cîte ştiu eu, dacă cumva cîştigi alegerile, şi-au luat alte măsuri, te vor hărţui şi-ţi vor înscena atîtea… cred că vor încerca să te şi aresteze!

– Păi… fără să existe motive legale?!

– Ba motive au berechet! Nu legale… ci financiare. Milioanele din comisionul drepturilor TV sînt cea mai puternică motivaţie!”

”Dacă o numesc minciună este un termen mult prea mic şi neînsemnat. Asta este… nu știu, să fiu eu elegant… o fabulație, este a cuiva cu o imaginație bogată… Minte! Tot ce spune nu are nimic în comun cu realitatea”, a replicat Arpad Paszkany.

”Din tot ce am citit, două lucruri sînt adevărate: faptul că el a fost în Cluj și am avut o întîlnire acasă la Iuliu Mureșan și după aia am mai avut două întîlniri, dacă nu mă înșel, la București. În rest, cap coadă este o fabulație! Dacă această carte s-ar numi ”Intențiile, ideile sau imaginațiile lui Mitică Dragomir” atunci ar fi un titlu corect, în regulă, dar ar trebui să folosească alte nume și nu personaje din viața reală. Că atunci ar avea deja o altă conotație”, a mai spus patronul CFR Cluj.