Actorul Mihai Bendeac i-a transmis o scrisoare de susținere antrenorului Victor Pițurcă.

”Draga domnule Piturca,

Numele meu este Mihai Bendeac. Inca din copilarie, am fost un mare iubitor al fotbalului, iar asta m-a urmarit, in mod placut, pana la maturitate.

Nu stiu daca dumneavoastra ma cunoasteti fiindca nu am apucat sa va parodiez pana acum. Desi pot! ;P

Stiu ca, momentan, aveti cu totul alte probleme. Insa va asigur ca lecturarea acestei scrisori nu v-ar aduce o stare negativa. Nu, nu veti regasi aici ceva tendentios, nu am sa fac vreo referire la poreclele dumneavoastra sau la chestiunile mai putin placute care, pe buna dreptate sau nu, circula in mass media pe seama dumneavoastra. Astazi, cu inima deschisa, am simtit nevoia sa ma adresez lui Victor Piturca, antrenorul echipei nationale.

Romania sufera de multe lucruri. Insa ceea ce ne face mai mult rau decat, din pacate, ne putem imagina, este IPOCRIZIA.

De 25 de ani, ne invartim intr-o paradigma nefericita. Acel ceva care ne face sa avem pretentii mereu de la altii. De la politicieni, de la sportivi, de la artisti, de la presa. Niciodata insa, si aici intervine nenorocirea, DE LA NOI INSINE.

Ne e mai simplu sa-i injuram pe Basescu, Ponta, Antonescu, Voiculescu, decat sa ne reprosam faptul ca nu am fost in stare sa ne unim pentru a identifica macar un concetatean pe care sa-l investim NOI cu incredere, cu iubire si sa-l ”obligam” sa candideze la o functie importanta in stat.

Ne e mai simplu sa dam vina pe altceva pentru propria noastra neputinta. Pentru propria noastra nimicnicie.

Suntem o natie de ”hateri” fiindca nu ne privim in oglinda. 

Avem pretentia ca echipa nationala de fotbal ”sa-si dea viata pe teren” fara sa ne intrebam daca astazi, ieri, alaltaieri, noi ”ne-am dat viata” pentru profesia pe care am imbratisat-o.

Avem pretentia ca nationala sa joace perfect dar huiduim prima pasa inapoi, primul sut pe langa.

Eu nu cred ca Torje nu-si doreste victoria. Sau Marica. Sau oricare dintre baieti.

Nu privesc cu superioritate fotbalistii, asa cum vad ca unii nu mai prididesc de vineri incoace. Cu o oarecare satisfactie chiar. Si nu incerc sa ma folosesc de acest prilej pentru a-mi face imagine desi, din transmisia postului RTV, am observat ca se poarta...

Simt nevoia acuta de a ma exprima fiindca sunt scarbit de atitudinea marsava, caterincoasa, balcanica pe care o avem fata de acesti baieti pe care dumneavoastra, mai bine sau mai rau, ii coordonati.

Spuneati ca au fost daramati psihic dupa meciul cu Grecia. Sunt convins. Si vreau ca ei sa stie un fapt indubitabil: INCA MAI SUNT ROMANI CARE II SUSTIN!

Eu am si un motiv personal. In urma cu trei luni, am filmat un scheci pe stadionul Ghencea. Acolo, am fost anuntat ca cineva vrea sa ne cunoastem. Era ALEX CHIPCIU. Un sportiv extrem de talentat, nevoit sa stea pe bara aproape un an dupa o intrare criminala a unui alt fotbalist. Nu m-am abtinut sa nu-l intreb cum se raporteaza la cel care i-a facut asta. Raspunsul lui mi-a aratat ca e un Om mai BUN decat as putea eu vreodata sa fiu. Alex a zambit, a coborat privirea si, cu un ton bland, mi-a spus: ”Mihai, eu nu cred ca a vrut...”

In incheiere, ii rog pe cei care sunt alaturi de baietii astia maine seara, sa dea un amarat de share acestei scrisori. Oricat de melodramatica ar fi ea.

Daca in partida retur cu Grecia veti face un meci mare, miercuri se va vorbi despre ”nationala Romaniei”. Daca nu, se va vorbi despre ”nationala lui Piturca”. Astia suntem...

Oricat de penibil ar suna, AM CONVINGEREA FERMA CA ROMANIA SE VA CALIFICA IN URMA UNUI MECI FABULOS!

Si, daca nu se va intampla asa, nu am nici cea mai mica rezerva in a crede, in continuare, ca oamenii astia chiar fac acolo, pe teren, tot ce e posibil. Fiindca niste jucatori precum Chiriches, Rat, Marica, Bourceanu sau Torje nu au mintit si nu vor minti vreodata fotbalul. Una e putinta, alta e dorinta. Si dorinta au cu totii! Au si putinta! Totul tine de incredere!

Cine stie, daca adunam un numar mare de like-uri, poate le cititi asta inainte de meci.

Cu toata dragostea,

Mihai Bendeac si... inca vreo cativa romani.

HAI ROMANIA!”