Sorana Cîrstea a făcut dezvăluiri inedite din culisele tenisului. Cîrstea (32 de ani, locul 38 WTA) a vorbit despre mesajul pe care l-a primit din partea unuia dintre sponsorii tehnici, alături de care a colaborat mai bine de 10 ani.

„De exemplu, cele mai bine plătite: americance, chinezoaice, japoneze! Din Japonia e Osaka, de exemplu. Rupe! A fost în ultimii ani cel mai bine plătită sportivă din toate sporturile. E piața! Marea Britanie, la fel, vinde. Spania, la fel. Estul Europei nu prea vinde! Nu e același lucru și depinde foarte mult și de tine, de personalitate! Ce inspiri, cum te prezinți! Contează foarte mult și treaba asta.

Eu îmi aduc aminte, de exemplu, când aveam contract cu Adidas! Ei, tot timpul, având în vedere că eu arăt binișor pentru o sportivă, îmi spuneau: ‘Mai bine arăți bine și ești Top 20 decât să nu arăți atât de bine și să fii numărul 1!’.

Pentru că tu în momentul în care ești Top 20, oricum ești văzut. Ești acolo non-stop, în fiecare săptămână, la fiecare turneu. Și îmi spuneau: ‘Mai bine ești frumușică, Top 10, Top 20, decât mai puțin frumoasă și numărul 1!’. Adică și ei, îți dai seama, că au cotele lor, e o piață", a declarat Sorana Cîrstea, în Podcastul „La Fileu”.

Sorana Cîrstea, despre Serena Williams: „Mă intimida rău!”

Sorana Cîrstea (32 de ani, locul 38 WTA) a povestit și ce se întâmpla înainte de meciurile jucate cu Serena Williams (41 de ani), marea campioană din SUA. Jucătoarea a dezvăluit că prezența Serenei o intimida foarte tare și că jocul psihologic al americancei începea încă de la vestiare.

„Mă intimida rău. La ea era antrenată treaba asta, să te intimideze din vestiar. În primul rând, Serena nu vorbea cu nimeni din vestiar, cu nicio altă jucătoare. Noi avem vestiarul comun. E un pic ciudat la început, când vezi pe cineva la televizor, și apoi mergi să joci contra ei. În vestiar nu vorbea cu nimeni și avea o aură care te intimida. Nu am să uit, jucam finala la Toronto, în 2013. Jucam foarte bine, bătusem jucătoare bune.

Ai tunelul care te duce spre arenă. În mod normal, pe tunel, până te strigă, ai vreo 5 minute. E un punct unde trebuie să te întâlnești. Toată lumea, în momentul în care te-a preluat, te duci singur. Echipa se duce pe cealaltă parte și se duce în tribună. Ea rămânea cu tot staff-ul, mereu. Eu eram singură, acolo, mică, iar ea cu staff-ul. Era înconjurată de foarte mulți oameni. Ea stătea cu toate persoanele respective în tunel. Avea de la antrenor, sparring, preparator, fizio, mamă, soră, cățel, frizer de cățel. Te trezeai singură, ea era cu 10 persoane lângă, înaltă, masivă, care impunea foarte mult respect. Ei râdeau, glumeau, făceau și un pic de caterincă. Tu intrai pe teren, apoi intra ea, în urale, în delir. La încălzire, bați puțin de pe spate, de pe linie și apoi te duci să faci câteva voleuri. De pe spate, dădea ușor mingea, cu 2 la oră. Când se ajungea la voleuri, dădea full în tine. Și când dădea full, dădea.

Tu intrai în meci și erai deja defensiv. Și când era în forma ei bună, era top, servea extraordinar, servea un 200 (n.r. km/h) lejer. Eu servesc o medie 170, vorbim de serviciul 1. Ea servea 190 constant. În zilele ei, a fost o jucătoare extraordinară. Știa când să apese pe accelerație, avea forță și o tehnică impecabilă. Era și inteligentă în joc, știa când să apese, când să lase. N-am jucat de atâtea ori cu ea ca să pot să mă simt confortabil.", a declarat Sorana Cîrstea, în Podcastul „La Fileu”.