Un angajat al Regionalei CFR Cluj a fost condamnat la 2 ani și 8 luni închisoare cu suspendare, fiind dispus un termen de supraveghere de 4 ani, după ce și-a bătut și amenințat soția. Sentința pronunțată de magistrații de la Judecătoria Cluj-Napoca nu este definitivă. 

În perioada în care au avut loc faptele, bărbatul și soția erau în plin proces de divorț. Astfel, discuțiile dintre cei doi erau din ce în ce mai dese și duceau la amenințări sau la acte de violență. Cei doi erau căsătoriți de 16 ani și au doi copii în vârstă de 13, respectiv 11 ani, care au asistat la conflictele dintre cei doi. 

Potrivit rechizitoriului, la data de 4 februarie 2024, și-a amenințat soția, soacra și copiii. Acesta le-ar fi adresat amenințări precum:  „înainte să rămâi tu aici, îți iau gâtul”, „dacă e să ieșiți din casă, o să ieșiți cu picioarele înainte”,  „o să îmi bat joc de copii, o să îmi bat joc de maică-ta”. 

În ziua următoare, bărbatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul soției sale, aceasta căzând de durere. În urma agresiunilor, persoana vătămată acuza dificultăți de respirație, motiv pentru care i-a cerut soțului său să cheme ambulanța. Bărbatul s-a temut mai mult pentru libertatea sa decât pentru viața soției sale, refuzând solicitarea femeii: „de ce să chem ambulanţa?, vrei să vină poliția să mă lege?”. După incident, femeia s-a dus de una singură la UPU Cluj, pentru a primi îngrijiri medicale, ocazie cu care s-a constatat că are o coastă din partea stânga ruptă. 

Ulterior, la data de 21 februarie 2024, pe fondul unor discuții privind divorțul, bărbatul a agresat-o fizic pe soția sa, persoana vătămată. Mai exact, anchetatorii au reținut că acesta „a strâns-o puternic de brațul drept și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona ochiului stâng cauzându-i leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale”. Tot atunci, bărbatul a amenințat-o cu moartea pe soția sa, cu intenția de a o determina să nu sesizeze organele de poliție cu privire la agresiunile suferite, spunându-i „uită-te bine la mine, nu apuci să mergi la poliție să mă denunți că le-am gătat, le-am gătat nu mă pune la încercare cât îs de prost, că nu am nimic de pierdut”. El a încercat să o constrângă pe femeie să nu divorțeze: „din momentul în care ai băgat actele de divorț a doua zi nu trăiești nici tu, nici copiii, v-am executat”; „când mai pomenești cuvântul divorț în faţa lor te bat, te fac una cu pământul, te-am rezolvat pe tine și pe ei și pe mine și am gătat cu viaţa”.

„Ceea ce imprimă un caracter agravat acestei fapte este asocierea efectului intimidant, prin săvârşirea concomitentă şi a infracţiunii de şantaj, prin ameninţarea cu moartea, în mod repetat, şi în situaţia în care persoana vătămată ar sesiza instanţa de judecată prin înregistrarea acţiunii de divorţ pe care intenţiona să o introducă.

Ca atare, instanţa reţine că presiunea psihică la care a fost supusă persoana vătămată a atins un nivel extrem de ridicat, iar faptele au fost comise în mediul familial, ferite de ochii lumii, ceea ce imprimă un caracter agravat. În acest context, instanţa reţine că faptele de şantaj şi influenţare a declaraţiilor, vin, de multe ori, „la pachet” cu exercitarea de violenţe fizice şi psihice şi ameninţări, iar autorii tind să se scape de răspundere penală, tocmai datorită lipsei încunoştinţării organelor de urmărire penală, pe fondul temerii pe care o au victimele în contextul raporturilor de familie pe care le au şi a dependenţei financiare şi locative.

La aprecierea gradului de pericol social al celor două fapte, instanţa are în vedere şi lejeritatea cu care inculpatul a comis faptele care fac obiectul prezentului dosar, care rezultă din înregistrările depuse de persoana vătămată, de natură a convinge un observator obiectiv că este în stare să ducă la bun sfârşit faptele cu care s-a ameninţat, în vederea împiedicării persoanei vătămate de a sesiza organele de urmărire penală, respectiv de a învesti instanţa civilă cu acţiunea de divorţ.

Totodată, instanţa reţine că inculpatul, la momentul comiterii faptelor, era o persoana integrată în societate şi se afla în continuarea studiilor, însă aceaste împrejurări nu pot fi reţinute drept o dovadă absolută a statutului său moral, în contextul în care faptele reţinute în sarcina acestuia s-au comis, după cum s-a arătat şi în precedent, în mediul familial departe de ochii publicului, au fost îndreptate împotriva persoanei vătămate şi sunt de o gravitate ridicată, neavând un caracter izolat.

Cu toate acestea, la individualizarea pedepsei se va avea în vedere şi faptul că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar actualizată, iar pe parcursul soluţionării procesului penal a avut o atitudine de recunoaştere şi regret faţă de faptele comise, ceea ce convinge instanţa în sensul conştientizării de către acesta a gravităţii faptelor ce i se impută prin actul de sesizare. În egală măsură, instanţa are în vedere şi disponibilitatea pe care inculpatul a avut-o pe parcursul desfăşurării procesului penale, în vederea susţinerii financiare, în continuare, a familiei sale.”, a motivat instanța.