Desfacerea contractului individual de muncă poate înceta în mai multe feluri: de drept, ca urmare a acordului părților (la data convenită de acestea), ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți.

Există, însă, și desfacerea contractului de muncă disciplinar, care presupune voința unilaterală a angajatorului, din cauza unor motive legate de comportamentul salariatului.

Ce înseamnă desfacerea disciplinară a contractului de muncă?

Cazurile de concediere care țin de salariat pot interveni pentru motive ca abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, dar nu exclusiv.

”Sancțiunea disciplinară poate să intervină și în cazul unor abateri disciplinare de încălcare a  normelor de comportament stabilite prin regulamentul intern sau prin contractele colective de muncă, nu doar a obligațiilor de serviciu, și pot fi săvârșite chiar în afara locului sau programului de muncă”, arată Legal Badger.

Desfacerea contractului de muncă disciplinar/concedierea disciplinară reprezintă sancțiunea cea mai gravă care poate fi aplicată angajatului atunci când acesta a săvârșit o abatere disciplinară gravă, respectiv abateri repetate de la regulile de disciplină, astfel încât menținerea lui la locul de muncă nu mai este posibilă. 

Trebuie precizat, însă, că pentru ca  angajatorul să poată aplica sancțiunea cea mai gravă, respectiv cea a concedierii disciplinare, acesta trebuie să facă o cercetare disciplinară în condițiile stabilite de Codul Muncii. 

Potrivit Legal Badger obligativitatea efectuării procedurii de cercetare disciplinară prealabilă este prevăzută de art. 251 alin. (1) din Codul Muncii, conform căruia nicio sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului, nu poate fi dispusă înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, sub sancțiunea nulității absolute.