Judecătoria Huedin a decis să respingă luni, 2 decembrie, cererea unui bărbat din județul Cluj care a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva vecinului său, pe motiv că nu au fost prezentate probe suficiente care să justifice o stare de pericol real și iminent. 

Reclamantul a susținut în instanță că vecinul său îl amenință constant, atât ziua cât și noaptea, inclusiv cu acte de violență extremă. 

Clujeanul a susținut în instanță că, de foarte mult timp, vecinul său îi creează probleme, îl deranjează și îi tulbură liniștea. 

„Tot timpul are probleme și tot timpul vine și îl amenință, că îl aprinde noaptea, că vine acolo unde stă aproape, vine pe uliță cu drujba, odată cu securea, spunându-i  că dacă are curajul să meargă la el, că îi taie capul, că îl omoară și oricum îl aprinde când doarme noaptea.”, a arătat bărbatul în instanță. 

Clujeanul care a solicitat ordinul de protecție susține că vecinul său îl ameninţă cu faptele de violență.  

„A fost săptămâna trecută, în ziua de marţi de dimineață, pe la orele 10-11 și după aceea are pauze, apoi revine iarăși și noaptea e mai insistent, că noaptea atunci are curaj, că e noapte și așa mai departe.”, susține clujeanul. 

El a relatat că vecinul lui l-a amenințat într-o zi, spunându-i următoarele: „Dacă ai pretenții, îţi dau eu pretenții, că îţi tai capul,  vin și te aprind, o să mori și așa mai departe, să nu mai apuci să ai pretenții de la mine pentru chestiile astea care au fost enunțate”.

Instanța a reținut că, deși petentul a descris în detaliu incidentele și atmosfera tensionată dintre cei doi, nu a prezentat probe sau martori care să susțină afirmațiile sale, martorii invocați fiind fie bolnavi, fie absenți din localitate.

Judecătorii au concluzionat că instituția ordinului de protecție are scopul de a proteja victimele aflate într-o stare de pericol iminent, iar situația descrisă de reclamant nu îndeplinește aceste condiții.

Judecătorii au precizat că, dacă acuzațiile reclamantului sunt reale, acesta are la dispoziție calea unei plângeri penale, care ar permite organelor de urmărire penală să investigheze și să ia măsurile necesare.

„Instanţa reţine că instituţia ordinului de protecţie are rolul de a proteja victima, aflată într-o reală stare de pericol, de violenţele de orice natură, iar nu de a rezolva probleme sistemice între vecini mai ales că nu s-a adus nicio probă pertinentă care să dovedească că pârâtul ar fi agresiv cu reclamantul în mod obişnuit.

Desigur că incidentul petrecut între părţi, în ipoteza în care acesta există, poate face obiectul unei plângeri penale cu consecinţa cercetării împrejurărilor comiterii vreunei fapte penale, de către organele de urmărire penală care pot formula propuneri de sancţionare a pârâtului.

Menirea ordinului de protecţie nu este aceea de a sancționa o persoană pentru faptele comise ci pentru a înlătura, aşa cum s-a mai spus mai sus, o stare de pericol actuală şi iminentă iar din nicio probă administrată în cauză nu au rezultat indicii că ar exista.”, au motivat judecătorii.