Moștenirea cu uzufruct viager: Cum te ajută în practică și ce înseamnă. Poate fi transmis moștenitorilor?


„Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa" (Art. 703 noul Cod Civil). Uzufructul este viager când se încheie pe durata vieții beneficiarului sau titularului acestuia. 

Din punctul de vedere al duratei, dacă titularul este o persoană fizică, uzufructul poate fi cel mult viager. Dacă beneficiarul dreptului de uzufruct este o persoană juridică, acesta se poate închea pe o perioadă de maxim 30 de ani. Prin urmare, uzufructul poate fi viager numai când beneficiarul este o persoană fizică.

Ce înseamnă uzufructul?

Ca să înțelegi concret ce înseamnă uzufructul viager, este important de văzut definiția dată de Codul Civil uzufructului la articolul 703: 

Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța.

Practic, dreptul de uzufruct este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, iar proprietarul constituie un astfel de drept in favoarea unei alte persoane prin renunțarea la o parte din atributele care intră în conținutul juridic al dreptului de proprietate.

  • La ce atribute renunță proprietarul în favoarea uzufructuarului?
  • La o parte din atributul posesiei – uzufructuarul poate locui în imobilul respectiv.
  • La folosința bunului – uzufructuarul este îndreptățit la culegerea fructelor bunului (chirie, arendă).
  • Care sunt atributele la care proprietarul nu poate renunța în favoarea uzufructuarului?
  • Dispoziția juridică – proprietarul va dispune de bun și va putea în continuare să încheie acte de dispoziție cu privire la acesta, precum un contract de vânzare.
  • Aproprierea bunului – este îndreptățit să-și însușească bunul. 

Uzufructul viager – ce este?

Uzufructul are un caracter temporar, iar în cazul uzufructului viager particularitatea este că durata uzufructului nu este cunoscută în momentul constituirii acestuia, ea fiind egală cu durata vieții uzufructuarului. 

Așadar, în urma dobândirii unui drept de uzufruct viager, o persoană poate să folosească pe durata vieții sale bunul altei persoane și să se servească personal de el.

Contexte în care uzufructul viager poate fi o variantă bună:

Diferite situații de familie: cei în vârstă pot prefera semnarea unui contract de vânzare cumpărare cu drept de uzufruct viager și chiar și cu drept de întreținere. Practic, ei vor îndreptățiți să își folosească locuința până la încetarea din viață a acestora și vor putea primi și întreținere din partea celor către care vând proprietatea, dacă adaugă și o clauză de întreținere în contract.

Dreptul de folosință aparține uzufructuarului –  adică, acesta poate închiria bunul imobil la rândul lui și se poate bucura de fructele acestuia, chiria, în acest caz.

Poate culege recolta de pe terenul muncit care face obiectul dreptului de uzufruct (culege fructele industriale ale bunului).

Dreptul de uzufruct viager se poate transmite moștenitorilor? Uzufructuarul se poate bucura de acest drept și de tot ceea ce implică el pe toată durata vieții sale, fără însă ca acest drept să fie transmis moștenitorilor lui, întrucât dreptul de uzufruct se stinge prin decesul uzufructuarului, conform art. 746 alin. (1) lit. a) din Codul Civil.

Care este utilitatea în practică a uzufructului viager?

Exemplu: A, proprietar al unui bun, vrea să confere unei alte persoane dreptul de a folosi acel bun, poate în schimbul unei sume de bani, fără să renunțe în același timp la dreptul său de proprietate. Astfel, la încetarea dreptului de uzufruct, prerogativele transmise uzufructuarului (folosința bunului și posibilitatea de a-i culege fructele) se vor reîntoarce la proprietar, iar moștenitorii acestuia se vor putea bucura de un bun complet.

Uzufructul se poate stinge:

  • Prin moartea uzufructuarului;
  • La cererea proprietarului care a constituit dreptul de uzufruct în caz de abuz de folosință din partea uzufructuarului;
  • Când uzufructuarul renunță la uzufruct printr-un act unilateral, cu respectarea formalităților;
  • Când bunul a fost distrus în întregime dintr-un caz fortuit (eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs), scrie avocatoo.ro.

Comentarii Facebook