Moștenirea NU e întotdeauna egală între frați! Află cum se împarte averea și ce se întâmplă când un frate încalcă regula „împărțim ca frații”

Moștenirea NU este totdeauna egală între frați! Cum se împarte averea și când un frate nu respectă principiul „împărțim ca frații”

Conceptul de „împărțire ca frații” e adesea văzut ca un drept fundamental în moștenirile reglementate de Codul Civil, sugerând că moștenitorii primesc cote egale. Însă, realitatea poate fi mult mai complicată. Donații făcute înainte de deces, cadouri de valoare sau sprijin financiar consistent oferit unuia dintre moștenitori pot dezechilibra semnificativ distribuirea averii, transformând ceea ce ar trebui să fie o împărțire corectă într-o aparentă echitate pe hârtie.

Cum se restabilește echilibrul între moștenitori?

Legea introduce mecanismul raportului donațiilor pentru a asigura o distribuție echitabilă între anumite categorii de moștenitori, în special între descendenți și soțul supraviețuitor, susțin juriștii de la Legal Badger. Potrivit articolului 1146 din Codul Civil, aceștia au obligația de a readuce la moștenire bunurile primite ca donație înainte de deces.

Cine este obligat la raport?

Pentru a impune această obligație, trebuie îndeplinite două condiții esențiale:

1.Moștenitorii (descendenți sau soțul supraviețuitor) trebuie să participe efectiv la moștenire.

2. Aceștia trebuiau să aibă dreptul concret de a moșteni la momentul donației.

De exemplu, o soție supraviețuitoare nu va fi obligată la raportul unei donații primite înainte de căsătorie, deoarece la acea vreme ea nu ar fi fost moștenitor, susțin specialiștii Legal Badger. La fel, cei care renunță la moștenire nu vor fi obligați la raport, cu excepția cazurilor în care donațiile lor încalcă drepturile altor moștenitori.

Cum se aplică raportul donațiilor?

Raportul donațiilor trebuie solicitat de către moștenitori sau creditorii acestora și poate fi realizat prin acord sau pe cale judecătorească, în cadrul unui partaj. Chiar dacă doar un moștenitor solicită raportul, beneficiile sale se extind și asupra celorlalți moștenitori, cu excepția cazului în care aceștia renunță expres la acest drept.

Bunurile donate sunt readuse în moștenire, de regulă, prin echivalent. Dacă bunul nu a fost înstrăinat sau afectat de sarcini (cum ar fi ipoteca) și nu este închiriat pentru o perioadă mai mare de trei ani, raportul poate fi realizat și în natură.

Modalitățile de restabilire a echilibrului:

1. Preluarea de bunuri similare de către moștenitorii îndreptățiți la raport.

2. Scăderea valorii donației din partea moștenitorului obligat la raport.

Depunerea unei sume de bani care acoperă diferența dintre valoarea bunului donat și partea corespunzătoare din moștenire.

Valoarea bunurilor se stabilește la momentul raportului, ținându-se cont de starea bunului și de eventualele sarcini legate de acesta.

Când donațiile scapă de raport?

Mecanismul raportului nu este infailibil. Defunctul poate scuti anumite donații de această obligație prin voința sa explicită. Donațiile mascate, sub forma unor vânzări simulate sau transferuri prin intermediari, pot de asemenea să fie scutite, deoarece se presupune că intenția lor a fost să evite raportul. De asemenea, darurile obișnuite sau cele de nuntă nu vor fi incluse în calculul raportului.

Chiar dacă, în teorie, moștenitorii cu aceleași cote ar trebui să primească părți egale, în practică, donațiile și alte avantaje pot complica împărțirea moștenirii. Mecanismul raportului donațiilor oferă o soluție pentru a restabili echilibrul, dar acesta depinde de circumstanțele fiecărui caz și de voința defunctului.