Preavizul în caz de demisie: Tot ce trebuie să știe angajații și angajatorii în cazul unui angajat care își dă demisia

Preavizul în caz de demisie reprezintă o obligație contractuală a angajatului, având scopul de a informa angajatorul despre intenția sa de a părăsi locul de muncă și de a-i oferi acestuia timp pentru a găsi un înlocuitor. Potrivit Codului muncii, durata preavizului este stabilită prin contractul individual de muncă sau contractele colective aplicabile, fără a depăși 20 de zile lucrătoare pentru funcțiile de execuție și 45 de zile lucrătoare pentru funcțiile de conducere.

În perioada de preaviz, contractul de muncă rămâne în vigoare, iar angajații au dreptul la concediu de odihnă și alte beneficii stipulate în contract. De asemenea, în cazul suspendării contractului de muncă, se suspendă și perioada de preaviz, care va fi reluată odată cu reluarea activității. Angajații pot fi scutiți de respectarea preavizului dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile contractuale.

Preavizul de demisie este o obligație contractuală a angajatului

Scopul preavizului este de a oferi angajatorului timp pentru a găsi un înlocuitor.

Efectele preavizului

Perioada de preaviz începe după înregistrarea demisiei și contractul rămâne în vigoare până la finalul preavizului.

Similar în caz de concediere, preavizul permite angajatului să găsească un nou loc de muncă.

Reglementări legale

Durata preavizului este stabilită prin contract sau convenită de comun acord. Conform Codului muncii, durata preavizului nu depășește 20 de zile lucrătoare pentru funcții de execuție și 45 de zile lucrătoare pentru funcții de conducere. ”Termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere.”

Așadar, numărul concret de zile de preaviz demisie variază de la caz la caz în funcție de prevederile contractelor de muncă. Reținem însă că acesta trebuie să fie în acord cu legislația în vigoare și să nu depășească termenele de 20, respectiv 45 de zile lucrătoare, scrie Legal Badger.

Concediu de odihnă

În perioada de preaviz, angajatul are dreptul la concediu de odihnă, în baza zilelor rămase. Contractul de muncă își produce toate efectele pe durata preavizului.

Suspendarea preavizului

Suspendarea contractului de muncă duce la suspendarea preavizului, care se reia odată cu reluarea contractului.

Exemple de suspendare: concediu de maternitate/paternitate, concediu de creștere a copilului, formare profesională, forță majoră.

Scutirea de preaviz

Angajatul poate fi scutit de preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile contractuale.