Testamentul este mai mult decât un simplu document care stabilește cine primește averea unei persoane după deces. Acesta poate include o varietate de clauze și dispoziții prin care testatorul își exprimă dorințele legate de împărțirea bunurilor, dar și alte detalii legate de ultimele sale voințe.

Ce poate conține un testament?

Pe lângă desemnarea moștenitorilor, testamentul poate cuprinde clauze care reglementează aspecte diverse, precum:

• Legate: Dispoziții prin care testatorul lasă anumite bunuri sau o parte din patrimoniu unor persoane desemnate, indiferent dacă acestea sunt moștenitori legali sau nu;
• Dezmoșteniri explicite: Excluderea unei persoane de la moștenire, printr-o declarație clară;
• Sarcini pentru moștenitori: Obligații pe care moștenitorii trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de moștenire;
• Clauze de inalienabilitate: Interdicții temporare privind vânzarea sau înstrăinarea unor bunuri moștenite;
• Numirea unui executor testamentar: Persoana care se va ocupa de respectarea dispozițiilor testamentare;
• Partajul între descendenți: Modalitatea exactă în care bunurile trebuie împărțite între moștenitori;
• Iertarea nedemnilor: Reabilitarea persoanelor declarate inițial nedemne de a moșteni;
• Recunoașterea unui copil: Testatorul poate recunoaște oficial un copil născut în afara căsătoriei;
• Dispoziții funerare: Detalii despre organizarea înmormântării, dorința de incinerare sau alte preferințe personale;
• Consimțământ pentru donarea de organe: Posibil doar în cazul unui testament autentic.

Clauze care nu pot fi incluse într-un testament

Deși testamentul oferă o mare libertate, anumite clauze sunt considerate nevalabile și nu vor produce efecte juridice, chiar dacă sunt incluse, potrivit experților de la Legal Badger. Codul civil specifică, de exemplu, că sunt nescrise:

• Dispozițiile care obligă moștenitorii să nu conteste valabilitatea unor clauze restrictive, cum ar fi cele de inalienabilitate;
• Sancționarea cu dezmoștenirea pentru contestarea testamentului sau a unor clauze care contravin dreptului la rezervă succesorală;
• Interdicțiile contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.

Aceste clauze, chiar dacă sunt declarate nule, nu afectează întregul testament, ci doar partea respectivă.

Formele și importanța redactării corecte a unui testament

Un testament poate fi redactat sub două forme principale:

1. Testament autentic: întocmit de notar și autentificat, oferind siguranță juridică maximă;
2. Testament olograf: scris integral, datat și semnat de mână de către testator.

Indiferent de tip, testamentul bine redactat nu doar că reflectă voința celui care îl întocmește, dar poate simplifica și procedurile de succesiune, evitând conflictele între moștenitori.

Prin aceste dispoziții, testatorul are ocazia să lase în urmă mai mult decât o simplă împărțire a bunurilor – își poate crea o adevărată „voce” pentru a-și exprima dorințele și valorile după plecarea sa.

Oricare prevedere poate fi inserată atât într-un testament autentic, cât și în cuprinsul unui testament olograf. Există, însă o excepție: manifestarea acordului în vederea prelevării de organe, țesuturi și celule umane, care poate fi valabil exprimat doar în cuprinsul unui testament autentic.