Departe de ochii credincioșilor care vin la Mănăstirea Prislop se află o clădire unică în România, ridicată de Arsenie Boca în anii în care era călugăr.

Clădirea are un acoperiș, seamănă cu un Obiect Zburător Neidentificat (OZN), care pare că tocmai a aterizat pe un deal din vecinătatea bisericii şi a mormântului fostului călugăr Arsenie Boca.  

De fapt, această clădire ridicată când părintele Arsenie Boca era stareț la Mănăstirea Prislop reprezintă ”saivanul dacic”, adică un adăpost pentru animale, construit din piatră, în formă circulară. Acoperișul este din stuf, aşezat pe bârnele de lemn și are câteva ferestre mici prin care intră lumina.

Saivanul de la Mănăstirea Prislop a fost ridicat într-o vreme în care călugărul era supravegheat atent de informatorii Securităţii. Putea fi folosit şi ca un loc de refugiu, fiind izolat de celelalte anexe ale mănăstirii. De altfel, de pe aleile din incinta aşezământului, nu poate fi zărit. O potecă urcă spre el, pe lângă clopotniţa construită pe un deal, tot de către Arsenie Boca.

Prima dată Arsenie Boca a fost arestat în 1948 şi anchetat de Siguranţa Făgăraş. A fost eliberat după câteva luni petrecute în închisoare și trimis să slujească la Mănăstirea Prislop. Zona era supravegheată atent de informatorii Securității, care au adunat probe împotriva lui.

Așa s-a ajuns la arestarea călugărului în ianuarie 1951. Arsenie Boca a stat atunci aproape un an şi jumătate de detenţie, iar în primăvara anului 1952 a fost trimis înapoi la Prislop. Securitatea a continuat să îl urmărească, dar Arsenie Boca ajuns să refuze vizitele, pentru a nu le da nicio șansă informatorilor. ”Le-am găsit pe toate călugăriţele lucrând împreună cu călugărul la grădină, însă el când m-a văzut că vin a lăsat lucrul şi a plecat sus la camera lui, lăsându-mă ca să mă primească stareţa, care a început să mă întrebe că ce vânt m-a adus la mănăstire. Eu i-am spus că am venit cu căruţa ca să vorbesc cu părintele, crezând că îl găsesc mai liber, însă ea mi-a spus că nu am a vorbi fiindcă părintele nu vrea că să mai vorbească cu nimeni”, scria informatorul „Valea Fetelor”, în nota dată la 31 mai 1952, păstrată în Arhivele CNSAS, şi publicată în lucrarea ”Părintele Arsenie Boca în atenţia poliţiei politice din România” de George Enache şi Adrian Nicolae Petcu.

Foto: Razvan Socol

Bătrânii din satele Silvaşul de Sus şi Silvaşul de Jos, învecinate mănăstirii Prislop îşi amintesc de perioada în care călugărul slujea la mănăstire.

”Prin anii ´50, când noi eram copii şi ieşeam cu vitele şi caprele pe dealurile din împrejurimile mănăstirii, îl întâlneam adesea pe părintele Arsenie Boca. Mai striga la noi să nu intrăm cu vitele la mănăstire. Îl mai vedeam lucrând cu oamenii la tăiat lemne din pădure, la tot felul de reparaţii în mănăstire, la păşunat cu animalele. El a dat jos tencuiala de pe biserică. Dintre săteni, unii au început să îl pândească şi să îi informeze pe securişti, la Haţeg, despre ce face el. Ştia şi el, dar nu prea îi păsa că îl spionează oamenii”, povesteşte unul dintre oamenii locului, notează adevărul.ro.

Arsenie Boca a fost stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. După venirea la putere a regimului comunist, călugărul a intrat în vizorul Securității, fiind acuzat de sprijinirea Mişcării Legionare.

După eliberarea din închisorile comuniste, după ani 1950 comuniștii i-au interzis să mai fie preot.

El a murit la 28 noiembrie 1989, în Sinaia, la vârsta de 79 de ani, iar potrivit dorinţei sale a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, în 4 decembrie 1989.