Oamenii din Geamăna, județul Alba, se încăpățânează să își ducă viața într-o zonă frumoasă, dar distrusă de exploatări. Satul este ”înghițit” treptat de un uriaș lac de decantare, care a fost creat pentru exploatarea de cupru. 

Bătrânii de acolo sunt vizitați de clujeni inimoși, care țin legătura cu ei și le duc cele necesare, dar mai mult arată că uniți suntem puternici.

Debutul exploatării de cupru de la Geamăna, din 1980, a reprezentat ”moartea” satului Geamăna. 

Depozitarea sterilului rezultat în urma exploatării de suprafață ar fi trebuit să fie depozitat în locuri speciale, dar acest lucru ar fi redus profitul. Așa se face că autoritățile comuniste au decis să deverseze direct în Valea Șesii. Iazul a crescut în volum, iar toată vegetația din jur s-a uscat.

Oamenii au primit terenuri la peste 100 de kilometri de casă. Locuințele, biserica și cimitirul satului Geamăna au dispărut sub ape. Acum, a mai rămas turla bisericii și amintirile unora sunt dovezile că acolo a fost o comunitate cu 200 de suflete. 

Iazul de la Valea Şesii creşte cu fiecare an ce trece, iar mâlul adus de la exploatarea de cupru din Roșia Poieni se scurge neîntrerupt printr-o ţeavă imensă. Deșeurile sunt oprite de un baraj, dar realitatea arată că pârâurile sunt ”orătvite”. 

În anul 2015, mai trăiau aici în jur de 20-30 de persoane, dar sterilul înghite treptat locuințele care mai sunt acolo. 

Rezerva de cupru de la Roșia Poieni este estimată la peste un miliard de tone, iar mina a aparţinut după Revoluție unei societaţi de stat, Cuprumin Abrud. Exploatarea este oprită acum, dar lacul tot crește.

”Curge încă “sânge” pe râurile de la Roșia Poieni - Geamăna - Roșia Montană.

Drama crește cu un metru pe an. 

Aceeași casă părăsită, 2 ani și jumătate mai târziu. 

Una din ”bunicile noastre” stă dincolo de pârâul roșiatic la 50 de metri. În chirie! Căci căsuța ei a fost tocmai lângă biserică. Cultivă pământul și crește animale. Ne-ar pune un pic de caș să avem cu noi pe drum. Îmi e teamă să îl iau când mă gândesc la animalele ce pasc iarba acesta “sănătoasă”.

Ajunși chiriași în țara lor! Lucrează încă pământul dar nu au ieșit castraveții. Nu mă întreb de ce.

O altă bunicuță izbucnește în lacrimi. S-a rugat mult să poată muri în casa ei. Au demolat acum și casa unde acum 2 ani stăteam la masă, este acum îmghițită de ape. Era atunci apa aproape de pivniță. Mă întreb dacă albastrul apelor din vale nu este de la lacrimile vărsate. 

A ridicat ginerele o altă casă în deal. Dar mă întreb cum este să o iei de la capăt la peste 80 de ani, pe o altă prispă, într-un loc străin și munca de o viață să fie amintire și ruină? 

Au fost despăgubiți de mult ne spune cineva. 

Ce preț corect are durerea? Cât costă să ajungi să bei apă de aici? Cât costă să ajungi să locuiești într-o colibă? 

Pe noi ne-a costat o sâmbătă și câteva sute de kilometri. Mergem la ei să ducem alinare și să demonstrăm că în țara asta mai este omenie nu doar nepăsare!”, a relatat Rocsana Contraș, șefa Biroului Salvamont – Salvaspeo Cluj, care se implică permanent în campanii sociale.

La Roșia Poieni, este unul dintre cele mai mari iazuri de decantare, de 60 de hectare, din Europa

Roşia Poieni este renumită ca fiind zona din Munţii Apuseni bogată în zăcăminte de cupru. Exploatarea de cupru a fost deschisă în 1980, prin decizia lui Nicolae Ceauşescu, fiind, fiind atunci cea mai profitabilă din Europa. Atunci a fost realizat și un iaz de decantare pe 60 de hectare, fiind relocată localitatea Geamăna. 

Apele extrem de acide, dar şi cele bazice curg prin afluenţi în râul Arieş şi afectează întreaga zonă. Pe lângă acest fenomen, în zonă mai produce efecte şi leşierea sterilului, prin care acidul sulfuric şi sulfaţii de metale grele ajung, la rândul lor, în apă şi sol, generând poluarea intensă a bazinului hidrografic.

Exploatarea de cupru era gestionată de compania de stat „Cupru Min” Sa Abrud, înfiinţată în 1999. Aceasta ar fi trebuit să rezolve problemele ecologice  până în 2011. Din cauză ca acestea nu au fost soluţionate, nu au mai fost eliberate avize de mediu.