Locul din Ardeal care a fost interzis cu ani în urmă. Are o poveste tulburătoare, pe care însă puțini o cunosc - FOTO

În Ardeal a existat un lagăr de prizonieri de care nimeni nu vrea să se apropie nici în ziua de azi, fiind considerat un loc interzis. Povestea din spatele acestui loc este de-a dreptul halucinantă, însă prea puțini o cunosc.

Lagărul de muncă, denumit și lagărul de la Crăciunești, de sub Dealul Fetii din Hunedoara este acum interzis și ascunde multe detalii dureroase referitoare la cei care au murit aici.

Lagărul de la Crăciunești a fost înființat la poalele dealului în cel de-al Doilea Război Mondial, fiind ocupat de aproape 1.000 de prizonieri sovietici și români care au fost aduși pentru a munci la construcția căii ferate Deva-Brad.

Chiar dacă lagărul a funcționat mai puțin de doi ani, a fost destul pentru ca marea majoritate a prizonierilor să moară de foamete și holeră în iarna anilor 1941-1942.

index.jpeg.webp

Povestea halucinantă a lagărului de la Crăciunești

Povestea completă a Lagărului de la Crăciunești este mai puțin cunoscută, însă unii localnici din Luncoiu de Sus, cei care au trăit acele vremuri, își mai amintesc și acum de ceea ce s-a întâmplat cu prizonierii aduși aici.

După spusele acestora, se pare că cei aproape 1.000 de prizonieri sovietici și români erau acuzați de vagabondaj și au fost aduși în lagărul de la Crăciunești pentru a munci la construcția căii ferate Deva-Brad, lucrările începând în anul 1939.

Planurile autorităților vizau construcția a 36 de kilometri de cale ferată pe un traseu dificil din Munții Metaliferi, însă până la începutul anilor ’60 au fost realizate doar tronsonul Deva - Stoieneasa, de circa 14 kilometri, şi tronsonul Brad - Dealul Fetii din Hunedoara, de șapte kilometri.

Ultimii 14 kilometri, între Stoieneasa și Dealul Fetii din Hunedoara, au fost finalizația abia în anul 1989, însă după zece ani a avut loc o alunecare de teren, ceea ce a dus la dezafectarea căii ferate Deva-Brud.

În primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, pe cele două sectoare începute în anul 1939, au fost folosiți la muncă mii de români, prizonieri de război și evrei persecutați de regimul Antonescu.

În același timp, la Dealul Fetii funcționa o exploatare minieră, autoritățile vrând ca aceasta să fie legată de centrul minier Brad, însă la finalul războiului, fusese finalizat pe sectorul din zona Bradului doar terasamentul care cuprindea viaductul din Luncoiu, de peste 200 de metri.

„Pe terenul de la poalele dealului, acum ocupat de casele unor câtorva familii de foști mineri, a fost lagăr de prizonieri de război, prin 1941 – 1942. Erau aduși să muncească la calea ferată Deva Brad și la viaductele de la Dealul Fetii din Hunedoara și cel mare, de la Luncoiu de Jos, aflat la intrarea în municipiul Brad”, își amintește fostul învățător Emil Dose, acum în vârstă de 78 de ani.

Prizonierii erau ținuți în foamete și mizerie

Oamenii din sat care au prins acele vremuri îi priveau cu milă pe prizonierii lagărului de la Crăciunești, deoarece erau ținuți în foamete și mizerie.

„Nu mai aveau haine pentru ei, iar unii erau îmbrăcați cu saci de hârtie, rămași după golirea cimentului. Mâncau și curcubete, dovleci pe care îi dădeau oamenii la animale. Erau vai și amar”, relata fostul învățător.

Totuși, în notele informative păstrate în arhivele județului Hunedoara este menționat că în anul 1941, cei aproape 1.000 de prizonieri au fost întâmpinați cu pâine, țigări și fructe.

„O parte din aceşti prizonieri vorbeau stricat româneşte şi povesteau populaţiei cum s-au predat chiar din primele zile de bătălie, mai ales atunci când s-au lansat din avioanele româneşti manifeste care cuprindeau următoarele cuvinte: Români, nu luptaţi contra noastră; Basarabeni şi Bucovineni, predaţi-vă!”, se arăta într-o notă informativă păstrată la Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara.

Un comandat român a fost găsit vinovat de moartea prizonierilor

În iarna anilor 1941-1942, epidemia de holeră a pecetluit soarta lagărului de prizonieri sovietici.

„Din cauza mizeriei în care trăiau și a faptului că nu erau hrăniți ca lumea, au început să moară câte unu – doi, apoi câte 4 – 5 pe zi. La început au fost înmormântați în cimitirul satului. Locuriele lor de veci nu se mai văd acum. Apoi, când au început să moară tot mai mulți, au fost înmormântați, în spatele dealului. Erau depuși acolo în niște gropi comune, fără sicrie. Prin anii ’60, rușii au venit și au luat osemintele ostașilor. Apoi a fost ridicat monumentul, iar aici, pe Dealul Fetii din Hunedoara aveau loc ceremoniile unde elevii deveneau pionieri”, își amintește Emil Dose.

Potrivit unei note informative a Poliției Deva, datată în 17 aprilie 1942, în luna decembrie a anului 1941, lagărul fusese aprovizionat cu două vagoane de porci, însă comandantul lagărului, a refuzat să folosească animalele pentru hrănirea prizonierilor.

Astfel, în cele din urmă, comandantul care era de origine română, a fost găsit vinovat pentru moartea a numeroși prizonieri de război.

Astăzi, locul este pustiu, singurul lucru ce a rămas în urmă fiind doar monumentul ridicat de ruși. Nimeni nu vrea să se apropie de acest loc, considerându-se acum ca fiind un loc interzis.