Avenul lui Adam este o pestera care adaposteste una dintre cele mai vechi colonii de lilieci din Europa. Intrarea în peșteră este permisă doar cu echipament speologic numai în anumite perioade datorită aburilor calzi care ies.

Aburii care încălzesc pestera tot timpul anului a favorizat formarea unor formațiuni unice care se misca în bătaia aburului cald.

Pestera lui Adam atinge lungimea de 212m și cuprinde o serie de galerii printre care : Galeria cu Guano, Galeria cu Aburi, Sala cu Piele de Leopard.

Peștera lui Adam din orașul Băile Herculane, județul Caraș-Severin

Pestera lui Adam este situată pe versantul drept al Cernei, în localitatea Herculane, județul Caraș-Severin. Este numita astfel, dupa descoperitorul ei, Nicolae Adam.

Cand nu ies aburi densi si calzi cu miros iute de guano, prin deschiderea circulara cu diametrul de peste 2 m se distinge foarte bine fundul avenului.

În Peștera lui Adam exista puține specii care au putut rezista la condiții cu totul particulare, dar care se dezvolta un număr impresionant.

Acestei peșteri i s-ar putea conferi statutul de rezervație științifică, pentru conservarea si studierea în continuare a condițiilor de oaza tropicala unică în România, cu punga ei de aer cald, coloniile de lilieci și fauna de guano, precum si crusta si stalactitele gelatinoase nemaiîntâlnite in alte pesteri.

Unde este situată Peștera lui Adam

Pestera lui Adam este situată pe versantul drept al Cernei, sub varful Ciorici, aproape de peștera Hoților, localitatea Herculane. Este denumită astfel, după descoperitorul ei, Nicolae Adam; în unele studii apare ca și "peștera caldă de la Herculane";

Cum descriu speologii peștera

Cand nu ies aburi densi si calzi cu miros iute de guano, prin deschiderea circulara cu diametrul de peste 2 m se distinge foarte bine fundul avenului. Coborand verticala ușor surplombata la inceput ajungem într-o salita in podeaua careia se deschid trei puturi si o galerie scundă si puternic descendentă. Aceasta galerie ne conduce in Sala cu Piele de Leopard. Din capătul sălii, intrand la dreapta printr-o gaura stramta si târându-ne printr-o baltoaca cu apa de condensare caldă de pana la 43°, pătrundem în galeria cu Aburi care după cateva zeci de metri da in Sala Terminala. Aburii fierbinți pana la 45°, pulsand intermitent, împiedică adesea înaintarea până în sală, mai ales ca pe alocuri tavanul e lăsat, forțându-ne la un taras printr-o mocirlă gelatinoasa.

Din Sala cu Piele de Leopard, executand un taras la stanga printr-o alta gaura stramta aflata in fata celeilalte, ajungem in Galeria cu Guano apoi, dupa o gatuitura, in Sala cu Guano, care se termina in fund de sac. In drumul spre iesirea din pestera aburii transforma cea mai mare parte a Galeriei si Salii cu Guano intr-o punga cu aer cald, care, in capatul vestic, are 29° iarna si 31° vara. De altfel, aici umezeala este foarte mare, uneori maxima, iar curentii de aer practic nu ajung, in aceste conditii, care amintesc pe cele ale pesterilor din zona tropicala, mai multe specii de lilieci (indeosebi rinolofi) formeaza colonii masive prin aprilie-mai, iar dupa ce si-au crescut puii pleaca prin octombrie-noiembrie. Intrind vara in aceasta parte a pesterii starnim o agitatie si o forfota de nedescris, riscand sa fim loviti usor cu aripile peste fata. Podeaua este acoperita cu un depozit de guano gros de peste 3 m. Peretii si tavanul sunt putin concretionati (slabe scurgeri parietale, odontolite, stalactite), prezentand mai degraba hieroglife si ”piele de leopard”.

Aceasta pestera incalzita de aburii fierbinți veniți, din adancuri ridica interesante probleme legate nu numai de originea ei, ci si de formarea unor concretiuni nemaiintalnite in alte pesteri, precum si de studierea faunei în condiții climatice de „pestera tropicala”. Este vorba de crusta gelatinoasa, galbuie, care acoperă complet pereții si plafonul Galeriei cu Aburi si de niște stalactite, de asemenea gelatinoase, lungi de 4-8 cm si groase de pana la 1 cm, care penduleaza la suflarea aburului încins, in ce privește fauna, un interes deosebit il prezinta aceea care traieste in guano, dand nota caracteristica pesterii. Aici exista puține specii (printre care un acarian, probabil relict tropical) care au putut rezista la condiții cu totul particulare, dar care se dezvolta in număr impresionant. Ca și în pesterile cu punga de aer cald si cu mult guano din regiunile tropicale, fauna troglobionta este cantonata mai ales in zona dinspre intrare, unde condițiile de viață seamănă cu cele din pesterile obisnuite (specii de crustacei terestri si paianjeni, unele noi, descrise de aici).

Peștera a fost studiată de Institutul de speologie ”Emil Racovita”

Intrarea este cunoscută unor locuitori din Băile Herculane datorită aburilor densi pe care pestera ii emana intermitent in anotimpul rece. Prima mențiune apare in lucrarea lui M. Pascu (1967) care o figureaza pe o harta hidrogeologica si face referiri la ea in text. Pestera a intrat in atenția cercetătorilor de la Institutul de speologie „Emil Racovita” din 1970, cand N. Adam, care lucra pe atunci la administrația bailor, le-a adus la cunoștință ca a identificat exact locul in care se afla intrarea. I. Povara, G. Diaconu si C. Goran au început sa faca de îndată cercetări de speologie fizica si sa ridice planul topografic, iar V. Decu, A. Negrea si St. Negrea, cercetări de biospeologie. Cam in aceeași perioada peștera a fost vizitata de speo amatorul Ilie Pompiliu din Lugoj care a publicat unele observații facute in pestera.

Sursa: romaniaroute.ro