A fost cândva cea mai spectaculoasă construcție rococo din Transilvania, o adevărată bijuterie arhitectonică, astăzi însă a rămas doar o ruină. Vorbim despre Castelul Haller din localitatea clujeană Coplean, cunoscut și sub denumirea de Castelul cu Scoici, de la ornamentele aflate deasupra ferestrelor.

Palatul Haller din comuna Căşeiu, satul Coplean (situat la 7 km nord de Dej, pe drumul ce leagă Clujul de Baia Mare) este una din cele mai pitoreşti şi mai dezolante ruine ale unei reşedinţe nobiliare, cu atât mai mult cu cât palatul reprezintă un moment semnificativ în istoria artei şi arhitecturii din Transilvania. De altfel, în ciuda stării deplorabile în care se află clădirea, valoarea ei este vizibilă şi „cu ochiul liber”. Deşi acoperişul s-a prăbuşit, ducând cu el bolţile şi planşeele interioare, zidurile afişează încă sfidătoare spectaculoasele ancadramente rococo executate de celebrul sculptor transilvănean Anton Schuchbauer.

Astăzi din tot ansamblul se mai păstrează doar rămăşiţele unuia dintre turnurile hexagonale, fragmente din fortificaţia de pe laturile de est, nord şi sud, pereţii exteriori ai palatului şi subsolul. Parcul şi grădina au fost transformate în teren viran.

Din păcate, actualii proprietari, respectiv moștenitori ai familiei Haller, sunt răspândiți în toată lumea și nu au intenționat până acum niciodată în mod serios restaurarea castelului. Potrivit primarului comunei Cășeiu, Silviu Boldor, interesul turiștilor față de acest castel este destul de mare, dar Primăria nu are niciun drept asupra terenului sau a ruinelor și nu poate interveni cu mai mult decât cu o plăcuță explicativă de unde turiștii pot afla destinul trist al frumosului castel.

„O bijuterie uitată - măcinată de timp și nepăsare”, a transmis Claudiu Salanță, arhitectul-șef al Clujului. 

Cum a apărut Castelul cu Scoici

Familia Haller de Hallerkő (sau Haller von Hallerstein) este una din ramurile unei vechi familii de patricieni din Nürnberg, familie menţionată în documente începând cu sfârşitul secolului XIII. În secolul XV Ruprecht Haller se stabileşte în Ungaria, iar din secolul XVI membrii ai familiei Haller încep să fie menţionaţi şi în Transilvania. În Sibiu există o casă Haller în Piaţa Mare, la nr. 10 (casă medievală cumpărată în 1537 de Petrus Haller de la Michael Altemberger şi modificată în stil renascentist) şi un bastion Haller (ridicat în 1552-1553, în timpul „primariatului” aceluiaşi Péter Haller).

În 1606, fiul lui Péter Haller, Gábor Haller, primeşte moştenire de la cumnatul său, István Bocskay (voievod al Transilvaniei şi rege al Ungariei între anii 1605-1606), domeniul de la Coplean „cu curte” (ceea ce implică existenţa, în acel moment, a unei reşedinţe nobiliare, cu funcţiunile conexe).

În contextul unei situaţii politice tulburi, ansamblul din Coplean fusese incendiat în 1601 de trupele generalului austriac Basta, astfel încât fiul lui Gábor Haller, Gÿorgy Haller I, intervine cel mai probabil în perioada imediat următoare pentru a repara ansamblul.

Un secol mai târziu, în 1729, un inventar de la Coplean menţionează: un palat din piatră de plan dreptunghiular (probabil renascentist), cu pridvor de lemn şi scară pe două laturi în centrul unei fortificaţii patrulatere, cu patru turnuri de colţ hexagonale. Fortificaţia era înconjurată cu un şanţ de apă, iar intrarea să făcea pe sub un turn de intrare cu clopote la partea superioară. La interior, de zidurile fortificaţiei erau lipite: o bucătărie cu brutărie, o spălătorie, grajduri, o remiză pentru 6 caleşti, o magazie. Turnurile, constând în parter şi etaj, erau folosite fie pentru depozitare, fie pentru locuire, iar accesul la etaj se făcea pe scări exterioare de lemn. În plus, toate locuinţele beneficiau de private. 

Din inventar rezultă un ansamblu tipic renascentist, în care palatul modest (mai degrabă o curie) era aşezat în interiorul unei incinte fortificate, fiind în acest fel satisfăcute cele două cerinţe de bază ale vieţii nobiliare din acea perioadă: locuirea, asigurată de palat şi anexe, şi apărarea, asigurată de sistemul de fortificare, potrivit monumenteuitate.org.