Recent inaugurat, Castelul Bánffy din Răscruci și-a recăpătat strălucirea în urma lucrărilor de restaurare. Clujenii sunt invitați să-l viziteze gratuit timp de 8 zile, între 3 și 10 iunie. 

Ținutul Fluturelui Albastru – microregiunea turistică din județul Cluj care se întinde de-a lungul văii Someșului Mic este de anul acesta mult mai bogată din punct de vedere cultural și turistic odată cu restaurarea Castelului Bánffy din Răscruci,  care și-a recăpătat strălucirea în urma unor ample lucrări de restaurare și conservare derulate atât la nivelul clădirii castelului, a parcului, cât și al altor trei imobile care au destinația de clădiri conexe.

Lucrările au vizat atât zidurile interioare și exterioare ale castelului, compartimentările, finisajele, instalațiile de utilități, cât și componentele artistice, precum tâmplăriile, ornamentica, finisajele din lemn și lemn pictat, mobilierul, șemineul, sobele de teracotă, vitraliile, inscripțiile etc.

Proiectul a avut drept obiectiv transformarea Castelului într-un Centru Cultural reprezentativ pentru județ, etajul castelului cuprinzând un spațiu destinat unei biblioteci/mediateci, o sală multifuncțională pentru activități culturale, o sală de curs de mici dimensiuni, un birou de cercetare și unul administrativ, precum și grupuri sanitare. Totodată, subsolul imobilului include un spațiu expozițional.

Investiția a vizat și restaurarea parcului castelului, o componentă importantă fiind reprezentată de amenajarea lacului din incintă. Totodată, au fost realizate lucrări de amenajare peisagistică și de plantare de arbori și au fost consolidate și alte trei imobile care au destinația de clădiri conexe necesare deservirii castelului.

Istoria domeniul castelului din Răscruci

Moșia de la Răscruci a cunoscut succesive trasformări trecând în stăpânirea mai multor reprezentanți de seamă a familiei Bánffy. Teritoriul ocupat de castel, aflat chiar la intrarea în satul Răscruci, a fost proprietatea acestei familii nobiliare transilvănene, care intră în posesia-i în anul 1405. Nu se cunosc date exacte despre construcția conacului anterior, dar se presupune că acesta datează din perioada baronului György Bánffy (1739 – 1805), cel care a fost comite de Dăbâca și Crasna.

După moartea baronului, survenită în anul 1805, proprietatea intră în posesia fiului său, baronul György Bánffy (1772–1832), comite de Zărand, care, între anii 1810 – 1812, arendează moșia contelui Ferenc Bánffy. Este, apoi, cedată contelui Dénes Bánffy pentru ca în anul 1850 să intre în posesia baronului Albert Bánffy, cel care a și comandat reconstrucțiile clădirii afectate de evenimentele Revoluției pașoptiste. Penultimul proprietar al castelului a fost fiul lui Albert, Ádám Bánffy, cel care redă castelului înfățișarea pe care o cunoaștem astăzi. Ultimul moștenitor al castelului a fost fiul lui Ádám, baronul Albert Bánffy, care devine proprietarul castelului la sfârșitul secolului XIX.

Făuritorul unuia dintre cele mai frumoase interioare de castele din Transilvania, nobilul Ádám Bánffy, a fost o figură atipică în genealogia acestei familii ilustre. Deși a primit o educație bună, urmând cursurile Colegiului Reformat din Cluj și din Berlin mai apoi, acest descendent al celebrei familii nobiliare nu și-a dedicat energia și inteligența domeniului politic, ci a ales arta. Pasionat de tâmplărie, pasiune ce și-o dezvoltă în timpul unei călătorii de studiu în Germania și Franța, își amenajează propriul atelier la moșia sa din Răscruci. Specialiștii spun că tavanul sălii de mese, elementele de tâmplărie din holul central, lambriurile și anumite piese de mobilier din interiorul castelului au fost realizate chiar de mâna nobilului Ádám.

Transformarea interiorului castelului sub îndrumarea talentatului și îndemânaticului baron Ádám Bánffy începe în anul 1875. El realizează tavanul casetat din lemn și sala de mese, parchetul sălii, soba din teracotă verde pe care sunt reprezentate scene din istoria Ungariei: alegerea lui Arpad, întemeierea Ungariei, adunarea de la Ópusztaszer și scene din bătălia de la Mohács, din 1526. De asemenea, baronul este creatorul impresionantului mobilier în stil neorenascentist care decorează sala de primire. În etapa următoare, în colaborare cu arhitectul clujean Lajos Horváth, au fost construite sălile de la etaj, a fost amenajată casa scării, introduse vitraliile. Decorațiile din lemn care împodobesc pereții sălii de primire au fost realizate de neamțul Leopold Kaffer și românul Ioan Câmpean, iar sobele sunt lucrarea maghiarului István Lakatos din Deja.

După al Doilea Război Mondial castelul a fost naționalizat, iar din 1960 în incinta edificiului a funcționat o școală de copiii cu dizabilități. La momentul actual, castelul este proprietatea Consiliului Județean Cluj care la reabilitat în anul 2023.