Biserica Colt este situată in satul Suseni al comunei "Râul de Mori" din județul Hunedoara. Biserica funcționează ca schit cu obște de călugări si poarta hramul "Duminica Tuturor Sfinților". Tot aici se găsește și Cetatea Colt, aflată astăzi în ruină.

Râu de Mori este o straveche asezare de cneji romani, locul de origine al familiei Candea, amintita la inceputul veacului al XIV-lea, care a avut un mare rol in viața socială si politică a Transilvaniei și ținutului Hateg.

Cnejii din țara Hategului, de origine română, au avut un rol important in construirea bisericilor si mănăstirilor din zona. Una dintre primele manastiri atestate pe teritoriul României a fost ctitorita de cneazul Cande, langa una dintre cetatile sale aflate la poalele Retezatului.

Pe drumul ce duce de la localitatea hunedoreana Râu de Mori spre Rausor, una dintre porțile de intrare în Parcul Național Retezat, se afla ruinele cetății Colț, și biserica cu același nume. Cetatea, cocoțată în varful unei stanci ce strajuieste drumul si biserica de piatra l-au inspirat pe Jules Verne sa scrie romanul ”Castelul din Carpați”.

Mănăstirea si cetatea Colț sunt inconjurate de fascinante povestiri și un mister aparte. Castelul, subiect al romanului "Castelul din Carpați" al lui Jules Verne, avea rol de refugiu, a fost construit in jurul anului 1280.

Biserica si Cetatea aparțin Familiei Candestilor. Biserica a fost construită la începutul secolului al XIV-lea, intre anii 1310-1315 si se remarca din doua elemente deosebite: in primul rand prin amplasarea unui turn peste altar si apoi prin resturile de pictura murala din interior. Încă de la început, biserica de aici a fost ortodoxă.

Mănăstirea Colț este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Râu de Mori, județul Hunedoara. Este una dintre primele mănăstiri atestate pe teritoriul României, fiind construită la începutul sec. XIV, undeva prin anii 1310-1315 de familia Cândeștilor.

În secolul XV s-a întemeiat aici o sihăstrie, sub influența Mănăstirii Prislop. Aceasta a funcționat pâna în a doua jumătate a secolului XVII când calvinii i-au izgonit pe călugări de aici iar mănăstirea a rămas în paragină pâna în anul 1989 când Episcopia Aradului a decis restabilirea vieții monahale aici. În 1995 schitul capătă viață prin stabilirea aici a unui grup de călugări.

Biserica mănăstirii este din piatră, fără temelie, cu contraforturi, în formă de navă cu altar și naos. Are un turn în formă pătrată(ce era folosit pentru apărare), care a avut în interior trei camere. Scările turnului sunt verticale și anevoioase. În ultimele două încăperi, cele mai de sus, locuiau odinioară călugării.

În interiorul bisericii se află o pictură făcută de același pictor Ștefan, care a pictat și Bisericile din Ostrov și Densuș.