Istanbulul este o stare de spirit și o surpriză nesfârșită. Se schimbă de la un an la altul, iar orașul cu 20 de milioane de locuitori poate fi vizitat extrem de ușor datorită zborurilor Turkish Airlines, atât din București, de unde sunt 3 curse pe zi, dar și din Cluj-Napoca, unde se va ajunge la 7 zboruri pe săptămână.

Eu am ajuns la Istanbul în 15 iunie, a treia oară în ultimii 7 ani, iar orașul este tot mai frumos și mai primitor. Istanbulul este fără doar și poate pe gustul fiecăruia, iar Turkish Airlines este liantul. Pe vremuri era Orient Expresul care ducea occidentalii spre fascinantul oraș de pe malul Bosforului, dar acum lucrurile s-au schimbat. Se zboară și se zboară atât de mult încă turcii au renunțat la vechiul aeroport și au construit unul în valoare de 10 miliarde de dolari. Ce mai, o adevărată bijuterie care a fost gândită cu cap pentru a deveni cel mai important hub la granița Europei cu Asia. În acest moment s-a inaugurat aproape jumătate din aeroport, adică un terminal și două piste, dar urmează încă un terminal și alte patru piste, plus o linie de metrou până în oraș. 

Am decolat de la Cluj-Napoca spre Turcia la bordul Turkish Airlines, într-un zbor de promovare a destinației și am înțeles încă o dată că toate strategiile de promovare a României din ultimii 20 de ani nu fac nici cât o ceapă degerată, dacă lucrurile nu se iau de jos în sus, de la companiile direct interesate de promovarea destinațiilor, cum ar fi Tarom.

Calitatea serviciilor celor de la Turkish Airlines este foarte bine știută, iar toți cei care lucrează în avion nu știu cum să facă să îți fie mai bine. Eu am zburat cu business class, unde tratamentul este excelent, dar și în restul avionului nimeni nu a avut de ce să se plângă. Au ajuns atât de performanți, încât pe zborurile mai lungi de 7 ore au introdus chiar un chef care să pregătească mâncarea la cererea pasagerilor (despre acest subiect și despre modul în care este preparată mâncarea într-un alt material). Mai jos sunt niște fotografii din uriașa bucătorie de la Istanbul, unde se prepară mâncarea. 

Cazarea am făcut-o la hotelul Infanbul, o altă minune a modului în care constructorii din Turcia găsesc loc să ridice clădiri în cele mai imposibile locuri. Hotelul a fost construit pe o zonă în care era o fostă carieră de piatră și are patru etaje, 2 fiind hotel și două mall, cu o superbă esplanadă la ultimul etaj, unde totul este pietonal și sunt zeci de magazine. Pe turci îi ajută foarte mult și vremea, dar sunt și foarte curajoși în a-și asuma riscuri, pentru că și la noi ar merge astfel de mici oaze în afara marilor orașe, unde să fie locuri de joacă pentru copii, magazine, terase și alte atracții, dezvoltate pe orizontală. Lângă hotel este și un parc de distracții, ViaLand, iar inițiat hotelul era un food court pentru acest parc, care însă nu a mers așa cum se credea proprietarul, și a fost rapid transformat în hotel plus mall.

Aș putea să laud în continuare hotelul și chiar am să fac acest lucru :), pentru că proiectanții s-au gândit la toate. Camerele au 45 de mp și înglobează o cameră în interior, de care inițial m-am mirat, dar am tras rapid concluzia că este camera copiilor, separată de patul matrimonial, pentru familiile care vin la parcul de distracții. Așa nu mai este nevoie de paturi suplimentare și de aglomerație.

Prima zi la hotel a fost de cunoaștere a mall -ului. Am luat câte un ceai turcesc, pe care trebuie să îl gustați, iar apoi am plecat pe o croazieră pe Bosfor. Ne-am simțit ca starurile dintr-un videoclip sud american, dar am aflat că astfel de excursii se fac pentru turiști în permanență. Am și văzut adolescenți turci care își serbau ziua pe yaht, cu muzică și multă distracție. Orice excursie privată cumpărată se lasă și cu o cină pe care o iei pe vas și este de neuitat. Mâncarea este foarte bună, dar locul face toți banii și amintirile sunt pentru o viață întreagă. Nu mai zic nimic despre senzația pe care o ai pe puntea superioară, când yahtul gonește pe valuri și din boxă se aude muzică... Este terapie pentru oricine după un an de muncă.

Din nefericire :) excursia la Istanbul a durat numai 3 zile, dar la revenire puteam să jur că am stat mai mult și chiar m-am chinuit să rememorez cum s-a petrecut totul și nu ieșea bine. Am crezut că am stat patru zile, de aceea vă recomand ca sejurul să aibă minim 4 -5 zile, pentru că timpul zboară foarte repede și totul este în grabă. În această excursie am vizitat Palatul Topkapî, Sfânta Sofia (acum un muzeu), Moscheea Albastră, loc de pelerinaj și de rugăciune pentru mii de musulmani, dar și minunatele cartiere în care te poți pierde admirând frumusețea locurilor.

Așadar, turistul din mine și-a început treaba abia duminică, 16 iunie, cu vizita la faimosul palat al sultanilor, Topkapî, locul unde s-au pus la cale majoritatea războaielor și unde este expusă sabia lui Ștefan cel Mare, pe care am văzut-o și care nu poate fi fotografiată oficial. Eu, recunosc, că am încălcat puțin regulile și am luat câteva imagini cu acest exponat, pe care toți românii care merg la Palatul Topkapî vor să îl vadă. Palatul este unul simplu, fără clădiri impozante, fiind mai mult un loc unde sultanii lucrau, alături de generali și ceilalți înalți oficiali. Locul este compus din mai multe curți și, pe lângă muzeul unde este expusă și sabia lui Ștefan cel Mare, nu trebuie să ratați ultima curte, care era locul privat al sultanului, unde se retrăgea alături de preferate și admira Bosforul. De asemenea, la intrare în palat este o grădină superbă cu flori, pe care vă invit să o vedeți.

Pânzul l-am luat la un restaurant tradițional, care la ora 13.00, duminica, era plin ochi de oameni. Era coadă la intrare pentru a prinde o masă și a gusta din celebrele kiofte, un fel de mici românești, le-am spus noi, dar foarte iubiți de turci. E bine să mâncați unde vedeți și localnici pentru că acolo nu veți avea probleme, și în plus prețurile sunt normale.

Masa nu a durat mult, am băut un ayran foarte bun și ne-am văzut de drum. Duminica a fost extrem de activă și mai trebuia să vizităm Sfânta Sofia și Moscheea Albastră. 

Cele două monumente mențioate mai sus trebuie să fie văzute de orice turist care se respectă. Sfânta Sofia este acum muzeu, nemaifiind folosită, și are o istorie colosală. A fost reconstruită de mai multe ori de-a lungul vremurilor, iar după cucerirea Constantinopolului de către otomani a fost transformată în moschee. Pentru a vizita Hagia Sophia aveți nevoie de circa o oră, mai ales că se poate urca și la etaj pentru a vedea mozaicurile sfinților ortodocși, care nu au fost distruse de musulmani, ci au fost acoperite cu diverse materiale, care apoi au fost îndepărtate. Astfel, poate fi văzut un uriaș mozaic cu Fecioara Maria și Iisus. 

Pentru a ajunge la Moscheea Albastră nu aveți nevoie de mult timp, cele două obiective fiind foarte aproape. Femeile trebuie să aibă umerii și picioarele acoperite, la fel și bărbații. Dacă nu aveți haine lungi, veți primi unele la intrare. Din păcate, Moscheea este în restaurare acum, astfel că nu am văzut interiorul în toată splendoarea lui.

Seara s-a încheiat cu o cină scurtă, pentru că ziua de plimbare a fost una foarte lungă și toată lumea a simțit chemarea patului pentru o binemeritată odihnă. 

Ca turist, înainte de a merge la Istanbul trebuie să îți faci puțin temele, pentru că oferta este vastă. În Istanbul se află și Bazilica Cisternă, de fapt un rezervor de apă subteran construit de romani, unde era păstrată apa pentru alimentarea populației. Sultanii au dat de el întâmplător, mult după plecarea romanilor și l-au  folosit ca lac subteran, pentru a se refugia de verile toride. Aici s-au filmat scene din pelicule cunoscute: James Bond / ”Din Rusia, cu dragoste”, sau Inferno, filmul realizat după celebra carte a lui Dan Brown. ”Cisterna” nu am vizitat-o în acest an, dar este un obiectiv ”must see”, aflat în centru, lângă cele două biserici, și la care se ajunge ușor.

Cum arată noul Aeroportul din Istanbul de unde turcii conectează lumea. A costat cât 11 autostrăzi în România - FOTO

Dimineața zilei de luni a fost rezervată unor vizite la sediul firmei Do&Co, cea care pregătește zilnic mesele care se iau în avion. Da, produsele servite celor din zborurile Turkish Airlines sunt proaspete și nu este folosit nimic ambalat, ci totul este gătit în bucătăriile de la Istanbul, pentru zborurile de pe un anumit interval orar. Astfel de ”bucătării”, să le spunem, sunt în diverse alte puncte ale lumii. A doua vizită a fost la simulatoarele de zbor ale companiei, unde am și pilotat un 777 Dreamliner, pe care, din nefericire, l-am prăbușit. Vezi AICI imaginile.

Prânzul l-am luat în cartierul Fener și a fost absolut delicios. Am mâncat placinte cu carne si branza (Pide turcești sau bărcuțe la cuptor), dar și o pizza locală peste care se pune verdeață, lămâie și totul se face sul. Sunt foarte bune, iar prețul este accesibil. Un fel de mâncare costă circa 30 de lire turcești, adică circa 22 de lei porția. Aceasta este faimoasa bucătărie din Gaziantep, una dintre cele mai bune din toată Turcia. Tradiția spune că mesenii trebuie să își facă treaba și să ”dovedească” bucatele, fiind o formă de respect, pe care nu am putut să o încălcăm, spre încântarea gazdelor.

Nu am pomenit nimic până acum despre dulciuri pentru că toată lumea cunoaște faimoasele delicatese turcești. La acest restaurant, însă, am mâncat un fel de plăcintă foarte fierbine, care se servește cu înghețată. Priviți fotografia de mai jos. Nu are rost să mai descriu nimic.

După masă a urmat o plimbare pe care la început am simțit-o ca pe o corvoadă, dar s-a dovedit a fi o încântare. 

Cartierul Fener este locul în care este cel mai bine să te pierzi în Istanbul. Istoria locului este una fascinantă. În cartierul Fener, după ocuparea Constantinopolului de către otomani s-au retras aristocrații greci, cunoscuți sub numele de fanarioți, oameni bogați care avea case extraordinar de frumoase. Aici este și sediul Patriarhiei Ortodoxe, loc pe care l-am vizitat și este o adevărată oază de liniște.

Revenind la străzile Fenerului, cartierul este acum încet-încet refăcut, după ce ani buni a fost abandonat și ocupat de diverse persoane fără adăpost. Turcii au înțeles frumusețea locului și au pus mâna la lucru, iar ceea ce a ieșit este absolut splendid. Casele cochete au fost amenajate cu atât de mult bun gust, încât își vine să te oprești la fiecare pentru a gusta o cafea sau o prăjitură turcească și a-ți desfăta privirea. Este absolut adorabil și modul în care sunt iubite animalele. Peste tot sunt pisici și caței, care pot intra fără probleme în localuri și magazine, și chiar primesc hrană pe stradă, fără nicio problemă.

Nu vă mai spun că peste tot se bea cafea turcească. Spune-i unui turc că vrei să bei una și ochii i se măresc, iar gura-i prinde rapid un zâmbet larg. Se pune pe treabă și îți aduce o ceașcă cu lichidul devenit mândrie națională, alături de ceaiul pe care îl beau la orice pas. Am și trăit un ”incident” amuzant. Cineva din grup a vrut cafeaua mai dulce și s-a apucat să pună zahăr după ce a primit ceașca, iar ghidul a sărit ca ars de parca s-a produs o catastrofă. ”Nu se pune zahăr, după! Stricați totul!”, a strigat ghidul, după ce lumea s-a prins că este vorba numai despre o cafea.

Seara s-a terminat cum nu se putea mai frumos, cu o cină la un restaurant pescăresc, unde bucătarii turci și-au pus talentul la lucru. Au adus un pește gătit în pat de sare, căruia i-au dat foc în fața noastră (desigur mai mult pentru spectacol, dar a fost unul reușit), iar apoi au folosit un ciocan pentru a sparge crusta de sare. Nici nu are rost să vă spun cât de gustos a fost totul.

Revenind cu picioarele pe pământ, turistul trebuie să mai știe că Istanbulul este și raiul cumpărăturilor. Puteți face shopping în centru sau în outlet - urile împrăștiate peste tot, unele fiind pe modelul Parndorf -ului, zone deschise absolul minunate, pietonale, înțesate cu zeci de magazine de la toate brandurile, cu prețuri accesibile. Pentru a afla care este cel mai aproape de locația dvs. cel mai bine este să întrebați la hotel și să luați taxiul, care nu este scump la Istanbul. Eu am vizitat două astfel de locații, una deasupra hotelului unde am stat, iar a doua se numea Venezia Mega Outlet, o zonă superb amenajată, unde erau chiar și gondolieri, cu zonă de food court. Timpul recomandat este de minim 4-5 ore pentru a vedea locul și pentru a te bucura de atmosferă. Eu am fost pe fugă, fiind presat de timp. Promit că la următoarea vacanță nu-l mai iau cu mine.

În ultima zi la Istanbul a fost strecurată o vizita la parcul de distracții Vialand, situat chiar lângă hotelul Ifanbul, unde am stat. Prețul de acces este 25 de euro, iar în acești bani poti să te dai de câte ori vrei pe oricare dintre instalații. Având puțin timp, am optat prima dată pentru Roller Coaster, denumit ”Nefeskesen (Breathtaking)”, pentru că ajunge la 110 km/h în numai 3 seconds. Sincer, nici nu am știut ce am pățit când am ajuns înapoi pe sol. Senzația este unică, mai ales că acest Roller Coaster este unul dintre cele mai bune din lume. Am mai testat și râul care curge prin mijlocul parcului, unde toate lumea s-a stropit, dar au fost râsete pe tot drumul de 700 de metri. Mai sunt și alte atracții, cum ar fi prăbușirea în turla unei biserici, King Kong sau aventura pe o corabie a vikingilor. Ultimele nu le-am testat din cauza lipsei timpului, așa că le-am pus pe listă.

Cu ce amintiri sau mai degrabă senzații am rămas după a treia vizită în Istanbul? Este un megalopolis întins pe două continente, care trebuie văzut. În schimb îmi este clar că nu poți merge într-o vacanță de 3 zile cu idei de a vizita zeci de obiective. Traficul este dificil în Istanbul, iar distanțele sunt uriașe. Ce recomand este vizitarea a 2 -3 obiective în prima parte a vizitei, apoi o ”scurtă” rătăcire în cartierele pitorești ale Istanbulului, Fatih şi Fener, iar apoi puțin shopping, mai mult de plăcerea de a vedea, dar și de a cumpăra.