Comparată cu celebra Meteora, rezervaţia naturală Grădina Zmeilor compensează dimensiunile net reduse faţă de spectaculoasa zonă din Grecia cu o sumedenie de legende, care de care mai fantastice. E o rezervaţie naturală geologică şi peisagistică ce se aseamănă, într-o oarecare măsură, cu Meteora grecilor. Păstrând, bineînţeles, proporţiile. 

Grădina Zmeilor este situată la marginea localităţii Gâlgău Almaşului, din comuna sălăjeană Bălan şi este, de fapt, un ansamblu neregulat de stânci, formate aici prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din dealul Închieturi. 

Vântul şi ploaia, îngheţul iernii şi binevenitul dezgheţ al primăverii au format, apoi, cele mai bizare forme: coloane, metereze, poduri, ciuperci, unele având înălțimi de peste 10-12 metri. 

Cui nu-i plac poveștile, mai ales cele spuse cu un talent aparte de însăși Mama Natură! Cui nu-i place să se piardă ore în șir într-un tărâm care pare rupt dintr-o altă lume, una magică!

Formele ciudate ale stâncilor, dar şi imaginaţia bogată a localnicilor, a făcut ca acestora să le fie atribuite denumiri cu conotaţii supranaturale. Astfel, cele mai mari stânci, în formă de prismă, au fost numite Zmeul şi Zmeoaica, dar sunt şi unele stânci ce poartă denumiri mai... pământene: Moşu, Eva, Dorobanţul Degeţelul, Sfinxul, Călugărul, Căpitanul, Soldaţii, Eva.

Una dintre legendele Grădinii Zmeilor povesteşte despre o fată îndrăgostită de un soldat. Mama vitregă a fetei nu era de acord cu dragostea lor şi a blestemat-o pe fată care, astfel, s-a transformat în stană de piatră. Formațiunea stâncoasă care a inspirat această legendă nu mai există, fiind distrusă de inundațiile din 1973.