O limbă veche de 100 de ani este vorbită de moții dintr-o comună din județul Cluj. 

Comuna în care oamenii vorbesc această limbă secretă de 100 de ani se numește Mărgău și este formată din satele Bociu, satul reședință Mărgău, Răchițele, Buteni, Ciulen și Scrind-Frăsinet, dar și cătunele Doda Pilii și Ic Ponor, care țin de satul Răchițele, și reprezintă 3,17% din suprafața județului.

Conform etnografilor, zona menționată este ocupată de mocanii măgureni, regiune aflată la granița cu Țara Moților. 

”Gumuțeasca îi un argou pe care l-au inventat mărgăuanii când o plecat cu geamuri să nu înțeleagă ceilalți ce vorbesc, cât îi prețul și așa mai departe. Astfel ei au inventat o limbă ca să se descurce în țară, și să stabilească prețul la geamuri fără ca străinii să nu înțeleagă, a declarat Octavian Ciurtin, proprietarul unei pensiuni din zonă.

”Este un dialect cu niște artificii între literele cuvintelor, numai de mărgăuani știute. Încă de mici, copiii din sat învață aceste ‘artificii’. De-a lungul timpului, oamenii din satele vecine au încercat să o înțeleagă și să o vorbească, dar nu au reușit”, a spus  inginerul Darius Golban.

Iată câteva expresii uzuale din ”gumuțasca” pe care mărgăuanii le folosesc și astăzi:

Tălăuzești? = Vorbești gumuțeasca?/ înțelegi?

Tălăuz = sticlă

Munuc, s-asface deapsă! (Munuc! e un fel de „Băi!”) = Băi, e om bun!

Munuc, s-asface spurav! = „Fii atent că e om rău!”

Munuc, s-asface deapsă! = „E un om bun!”

Munuc, atină gădineală! = „Să ceri mâncare!”

Ţuică = găină

Hoţ de lucruri = găinar

A mânca = Gădină

Gură = Gădinătoare

Preot = codău

Bani = piţule, goloji

Om, bărbat = milău

Femeie = milăiţă

Ţigară = sfârlă

Băutură = hurtez

Prezenţa unei persoane = asface

A dosi = diamante

Porc = gomon

Cal = ţolan

Căruţă = toigă

Poliţist = tistulaș