Rămas aproape pustiu, într-un ținut superb, satul Tomnatec din Hunedoara ar putea renaște. Câteva familii de tineri s-au mutat aici, pentru a începe o nouă viață, aducând micii localități o nouă speranță. 

Tinerii s-au mutat aici, în ținutul izolat al pădurilor de la limita județelor Hunedoara și Alba, impresionați de frumusețea locului, de aerul curat și de pământul roditor de pe dealuri.

„Am venit familia mea și a surorii mele și ne-am instalat aici, la Tomnatec. Este un loc în care ne putem crește copiii, în mijlocul naturii. Pământul este bun pentru că se pot cultiva orice legume aici, nu trebuie să le luăm din supermarketuri. Este semnal, ne-am tras apă, iar drumul până la Bulzeștii de sus a mai fost reparat în ultimii ani, astfel că este cât de cât accesibil”, spune Cristina, o tânără mutată cu familia, din județul Teleorman, potrivit Adevărul.

O mică biserică adventistă a fost înființată pe un deal al satului, pentru comunitatea care pare să se închege în satul Tomnatec.

Doar câteva familii mai trăiesc în satul Tomnatec din Hunedoara, aflat în Munții Apuseni, la limita dintre județele Hunedoara și Alba. Până în anii ‘30, așezarea avea peste 800 de locuitori și cuprindea mai multe cătune, cele mai populate fiind Tomnatecul de Sus și Tomnatecul de Jos – fiecare cu câte o biserică veche de peste două secole. Ambele localități, aflate în comuna Bulzeștii de Sus, au ajuns în pragul dispariției în ultimele decenii, din cauza depopulării și a îmbătrânirii populației.

Pe dealuri, fostul cătun Tomnatecul de Sus a fost reanimat în ultimii ani după ce mai multe familii s-au mutat aici. La Tomnatecul de Jos, călătorii ajung pe drumul forestier ce traversează Cheile Ribicioarei din Hunedoara, unde se află câteva peșteri locuite în cele mai vechi timpuri. În sat, turiștii descoperă câteva gospodării abandonate de peste un deceniu, înșiruite pe marginea drumului forestier stricat de utilaje și camioane de lemne.

Biserica din fostul cătun Tomnatecul de Jos s-a năruit în anii ‘90. Pereții și bârnele sale de lemn au fost lăsate să putrezească, iar vegetația pădurii le-a cuprins în păienjenișul ei. 

„Clopotele ei au fost mutate la biserica nouă din Brad, iar ușile au fost duse la un muzeu din Crișcior. Au fost luate apoi și clopotele de la biserica din deal, și ea abandonată și greu accesibilă pentru cei care nu cunosc locul, dar rămasă încă în picioare”, își amintește un cioban din împrejurimile satului.