Pitorescul oraș Zlatna din inima Munților Apuseni s-a dezvoltat ca un centru minier important al Transilvaniei. Încă din antichitate, locuitorii orașului își câștigau existența din exploatarea zăcămintelor aurifere.

Localitatea din județul Alba a purtat în epoca romană numele de Ampelum sau Auraria Minor. În anul 1357, când a primit privilegiu de oraș, purta numele de Montana Zalathna, Slatna, Zalatana- Banya. Însă, indiferent de denumire, orașul a fost cunoscut pentru bogăția zăcămintelor de aur, argint, mercur și alte minereuri.

La mijlocul secolului al XVII-lea, Zlatna devine centrul domeniului aurifer al Munților Apuseni, statut pe care l-a purtat cu mândrie până în anul 1848.

În secolul al XVIII-lea, la Zlatna a fost înființată prima topitorie de metale neferoase folosită până în secolul XX. 

Datorită industriei miniere orașul a cunoscut o dezvoltare accelerată. Însă, în perioada comunistă, orașul construit pe o comoară a înregistrat un nivel al poluării îngrijorător.  

Vechea topitorie din Zlatna a fost transformată, în anii ’60,  într-un combinat metalurgic. Aproape 10.000 de persoane au fost angajate la uzina metalurgică în perioada 1970-1980, când se produceau 15.000 de tone de cupru anual. 

De asemenea, erau produse alte substanțe chimice extrem de periculoase, precum pulberea de aluminiu sau acidul sulfuric.

În ciuda problemelor de mediu care au plasat Zlatna în topul celor mai poluate orașe din Europa, comuniștii erau extrem de mândrii de randamentul pe care îl avea uzina metalurgică din Munții Apuseni. 

La scurt timp, localnicii au început să se îmbolnăvească din cauza emisiilor de gaze. În momentul în care substanțele toxice din aer intrau în contact cu apa, cu alți acizi și cu oxigenul, formau acidul sulfuric, care se întorcea la sol sub formă de ploaie. 

Ploaia era atât de acidă încât recoltele oamenilor și pădurile erau pârjolite, iar numeroși locuitori ai orașului sufereau de afecțiuni pulmonare și ale căilor respiratorii din cauza emisiilor de gaze care conțineau plumb și cadmiu.

„În zonele Copşa Mică şi Zlatna poluarea intensă cu plumb şi anhidrată sulfuroasă au condus la îmbolnăviri de saturnism, afecţiuni ale căilor respiratorii, anemii şi tumori maligne la adulţi, rahitism, bronşite cronice şi anemii la copii.

De asemenea, în jurul uzinelor metalurgiei neferoase (Copşa Mică, Zlatna, Baia Mare, Neferal Bucureşti) concentraţiile de plumb în aer depăşesc de 15—40 de ori normele admise”, informa Virgil Ianovici, preşedintele Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului înconjurător, în 1982, potrivit adevărul.ro.