„Patrulaterul aurifer”, comorile ascunse din Munții Apuseni. În 1912, 25% din producția mondială de aur provenea de aici
Patrulaterul aurifer reprezintă o zonă în Munţii Apuseni cu importante zăcăminte de aur, delimitată de specialişti de oraşele Deva şi Brad din Hunedoara, respectiv Baia de Arieş şi Zlatna din Alba. Acum 100 de ani, aproximativ 25% din producția mondială de aur era asigurată de Munții Apuseni.
Iniţial, un important geolog austriac, Fratisek Pošepný, care a studiat şi descris zona la mijlocul secolului al XIX-lea a denumit-o „triunghiul aurifer al Munţilor Apuseni”, stabilind o delimitare teritorială a arealelor unde se găseau cele mai bogate zăcăminte şi, totodată, cele mai importante exploatări: „Acest triunghi aurifer era localizat de către specialistul amintit astfel: înspre NV era delimitat de localitatea Hălmagiu la NE de Baia de Arieş, iar la Sud de Săcărâmb”.
Aceste depozite au fost principala sursă de aur pentru România. Se estimează că un număr de 1750 tone de aur au fost extrase din cele 60 de zăcăminte de aur cunoscute până acum.
Din punct de vedere al exploatării aurului, cele mai importante locații din „patrulaterul aurifer” sunt: Roșia Montană, Valea Tisei,, Rovina, Cireșata, Colnic și Certej. Estimările specialiştilor arată că în prezent, rezervele directe, care pot fi exploatate, sunt de circa 700 de tone de aur. În perimetrul Roşia Montană sunt aproximativ 300 de tone, la Rovina – aproximativ 200 de tone, iar la Certej – circa 120 de tone.
Aurul este unul dintre primele metale utilizate de om. În natură, se găsește adesea într-o formă aproape pură, rămânând strălucitor și neoxidat timp de mii de ani. Se estimează că aproximativ 150000 de tone de aur au fost extrase de pe Pământ până acum. La nivel mondial, aproximativ 2500 de tone sunt extrase în fiecare an.
Dovada extragerii aurului datează din epocile daco-romane și din Evul Mediu sunt o confirmare a tradiției miniere din zona din jurul orașului Brad. În 1920, după Primul Război Mondial, minele Brad au fost preluate de compania minieră română „Mica”, care va deveni una dintre cele mai importante întreprinderi industriale din România în perioada interbelică.
Numeroase statistice indică o creștere rapidă a producției de aur fin, ajungând la 2832 kg în 1937. Între 1920 și 1948, compania „Mica” a fost cea mai importantă companie producătoare de aur din România și, în același timp, a fost cea mai importantă prețioasă companie de exploatare a metalelor din Europa Centrală și de Sud-Est.
Datorită resurselor uriașe de aur din Munții Apuseni, în anul 1912, conform statisticilor de atunci, din totalul producției mondiale de aur, aproape 25% era asigurată de aici. Procentul era unul foarte mare. Nu numai că românii nu au beneficiat de această bogăție, dar tocmai pentru că era a lor, au fost călcați în picioare de austro-ungari, fiind ținuți în iobăgie, în mizerie și lipsă de educație, pentru a nu se putea răzvrăti, scrie Apuseni.info.
2 Comentarii
La ce a fost utilizat aurul?
Dar de ce mergea aurul la unguri si nu la romani? De ce i-am lasat sa scoata aurul din Romania? De ce au construit si dezolvat Transilvania de parca era a lor? De ce n-am facut noi asta?