Locațiile superbe se înmulțesc, iar pensiunile apar după investițiile făcute de autorități în dezvoltarea potențialului turistic. În localitatea Stana,  Almasu, Sălaj, pensiunea Orgona- Orgona Panzió, te îndeamnă la relaxare.

”Casa face cinste moștenirii arhitecturale lăsate, în satul Stana, de renumitului arhitect și  etnograf Kós Károly. Stana este satul superbei Cetății a Corbului (Varjúvár), dar și a unor excelente exemple de arhitectură tradițională.

Merita vizitat!

Dna. Eniko - Felicitări pentru locație - se vede mâna unui om gospodar, mândru de tradiția locului. Vă mulțumim pentru amabilitate!

Felicitări colegilor arhitecti Laszlo Tulogdy și Tothfalusi Gábor!”, a transmis arhitectul șef al județului Cluj, Claudiu Salanță.

Cine a fost Károly Kós

Născut în Timișoara în 1883, a studiat inițial ingineria, doar mai târziu îndreptându-se spre arhitectură. Încă din timpul studiilor a manifestat un puternic interes pentru arhitectura tradițională țărănească: în acest scop a întreprins diverse călătorii în Ținutul Secuiesc și zona cu folclor de tip Kalotaszeg (pe cursul râului Călata și în jurul localității Rimetea, județul Alba).

În 1914, la începutul Primului Razboi Mondial, Kós s-a mutat la Stana unde și-a construit o casă numită Varjúvár, într-un stil unic. Anul următor a fost încorporat în armată dar la scurt timp a fost eliberat la cererea Ministerului Culturii. Între 1917 și 1918 a fost trimis într-o călătorie de studii la Istanbul. În 1918 i s-a oferit postul de profesor la Facultatea de Arte din Budapesta, însă a refuzat, dorind să se întoarcă în Transilvania. A trăit din comisioane.

Kós își începe practic cariera politică în primăvara anului 1919 când, împreună cu un grup de intelectuali maghiari, a proclamat Republica din Călata, dar a fost respins de Consiliul Dirigent al Transilvaniei[5]. în 1921 fondează, împreună cu Lajos Albrecht și alții, Partidul Popular Transilvănean (ulterior devenit Partidul Popular Ungar). A mai contribuit ca editor și grafician la ziarul politic ilustrat Vasárnap. În 1924, împreună cu câțiva prieteni, fondează editura Erdélyi Szépmíves Céh (în traducere aprox. "Breasla artistică transilvăneană"). Din 1931 este editor la o altă publicație și conducătorul unei asociații de artiști maghiari din România.

În 1944 casa lui Kós din Stana a fost jefuită, iar arhitectul s-a refugiat la Cluj, unde s-a alăturat familiei. Aici devine director al Asociației Economice Ungaro-Transilvănene. Ca politician a fost președintele Uniunii Populare Maghiare (Magyar Népi Szövetség, MNSz) și mai apoi membru în Parlamentul României între 1946-1948.

Kós a predat la Facultatea de Agricultură din Cluj până în 1953, unde a ocupat și postul de decan în anul universitar 1945-1946. A murit pe 24 august 1977 la Cluj.