Situată în Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina, în mijlocul unui peisaj de vis, Peștera Cioclovina, formată în apropierea localităţii cu acelaşi nume din comuna hunedoreană Boşorod, nu este doar o atracție pentru exploratorii frumuseților locale, ci și un reper important pentru oamenii de știință.

Peştera din Munţii Şureanu a fost cercetată intensiv de oamenii de ştiinţă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Savanţii vremii au explorat-o în căutarea unor fosile de urşi şi pentru a cerceta depozitul de guano, „bălegarul” de lilieci amestecat cu sedimente şi rămăşiţe ale nenumăraţilor urşi de peşteră, folosit ca îngrăşământ în agricultură.

În primele decenii ale secolului XX, peste 30.000 de metri cubi de gunano-fosfat au fost extraşi din galeriile peşterii aflate în Munţii Şureanu. O galerie minieră a fost săpată în peretele versantului unde se află Peştera Cioclovina Uscată, pentru ca minerilor să le fie mai uşor să ajungă la zăcământul de guanofosfat. 

Zăcămintele răspândite în galeriile şi în încăperile ascunse ale peşterii, unele cu o grosime de 5 - 6 metri, potrivit cercetătorilor, nu au fost epuizate până în prezent, însă exploatarea a rămas interzisă. În adâncurile ei se găseşte o gamă variată de minerale.

Galeria minieră care duce în adâncurile peşterii a fost blindată după câteva zeci de metri, iar din anii 2000, accesul în peşteră este oprit! Potrivit cercetătorilor care au putut să o exploreze, peştera constă într-o galerie lungă, întreruptă la un moment dat de o galerie descendentă şi de un puţ de 10 metri adâncime, ce o conectează cu un alt pasaj şi apoi cu alte galerii şi încăperi. Deşi peştera cu galerii de doi kilometri are o intrare naturală, nici aceasta nu mai este folosită.

„Un loc deosebit, foarte puțin cunoscut. Ultima oară cand am fost acolo era ceva mai greu cu accesul, dar a meritat”, spune un turist.

Nu doar fosilele de urşi de peşteră şi bogatul zăcământ de guano au stârnit fascinaţia din jurul peşterii!

La sfârşitul anilor ’30, în timpul exploatărilor de guano, printre numeroasele fosile de urşi de peşteră a fost descoperit şi un craniu uman, care potrivit cercetătorilor datează de aproape 30.000 de ani. Craniul ar aparţine unei persoane care îmbina trăsăturile trăsăturile omului modern şi cele arhaice neanderthaliene.

Bărbatul ar fi aparţinut culturii aurignaciene ce producea un tip de unelte de piatră asociate cu primii oameni moderni din Europa de la începuturile Paleoliticului superior, potrivit celui mai recent studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Eberhard Karls din Tübingen. Craniul se numără printre cele mai timpurii şi mai bine păstrate fosile ale unui european ce a trăit în Paleoliticul Superior, iar felul în care a murit a fost intens dezbătut de oamenii de ştiinţă, scrie Adevărul.