Piatra Secuiului- un traseu turistic ispititor pentru o zi de weekend,  la un ceas de Cluj-Napoca

Dacă ești din Ardeal și nu ai auzit până acum de Rimetea, în mod sigur nu ești pasionat de călătorii și drumeții. Pentru că, altfel, ar fi fost imposibil să ratezi informațiile despre localitatea din județul Alba care atrage anual peste 100.000 de vizitatori, deși are puțin peste o mie de locuitori, și în care poți vedea soarele răsărind de două ori. 

Fenomenul este unic și trebuie să fii norocos pentru a surprinde modul în care cele două vărfuri la baza cărora se află Rimetea creează acest efect: soarele răsare de după Piatra Secuiului și dispare după Colții Trascăului, iar la scurt timp răsare din nou.

Traseul din Munții Trascăului pornește din comuna Rimetea și ajunge sus pe Piatra Secuiului la 1129 metri. Nu ar fi bine să te încumeți, însă, la drum dacă nu ai o condiție fizică destul de bună. Deși este catalogat ca fiind un traseu ușor spre mediu, după ce l-am parcurs, aș spune că este, de fapt, ușor pentru experimentați și mediu spre dificil pentru începători sau pentru cei mai puțin sprinteni. Și asta pentru că, în ciuda faptului că nu este foarte lung, există o diferență mare de nivel pe o distanță scurtă, dar care oferă, fără îndoială, o vedere panoramică ce îți taie respirația asupra localității. Dar, cum spuneam, dacă nu îți permite condiția fizică, s-ar putea să ți se taie respirația mult înainte de a admira peisajul, atunci când începi urcarea și ai impresia că iei muntele în piept.   

Dar dacă vrei să îți faci curaj și să te încarci și cu un dram de energie, înainte de a porni la drum trebuie să încerci neapărat un langos tradițional unguresc, gătit ca la mama lui acasă, pentru că în Rimetea chiar este gătit ungurește, populația majoritară fiind de etnie maghiară. Dacă ești din Cluj și ești obișnuit cu un langos la 25 de lei bucata, vei fi cu siguranță plăcut surprins și de preț, când o să constați că prețurile pornesc de la 12 lei, pentru un langos simplu. 

Pregătit așadar de drum, obligatoriu cu bocanci în picioare și șapcă pe cap, vei începe urcușul de la punctul de Salvamont. Mai întâi, destul de lejer, moment în care sigur te vei felicita în gând și îți vei spune că e un traseu ușor. Dacă nu prea ai fost în drumeții, nu îți face iluzii, greul abia începe. Diferența de nivel de 600 metri o vei simți foarte curând și respirația o să îți devină din ce în ce mai sacadată. Dacă prinzi și o zi însorită și nu ești prieten cu șepcile, după aproximativ o jumătate de oră vei regreta amarnic și imaginația ta va transforma orice obiect în unul pentru acoperit capul, căci se merge aproape tot timpul prin soare, umbra fiind un lux care nu îți este permis printre pietrele golașe. 

Bocancii și șapcă sunt cei mai buni prieteni ai tăi pe traseu. Altfel, vei invoca toate zeitățile în care crezi, dar și pe cele în care nu crezi

Din loc în loc, câte un petec de umbră o să te facă să mulțumești în gând, nu doar zeităților în care crezi, ci și celor în care nu crezi sau doar ai auzit de ele. Oricum, deja la acel moment, nu prea mai contează cărei religii aparții și cui te închini. Important este că zeii s-au îndurat de tine și ți-au scos în cale un colț umbrit.  

Peisajul care te înconjoară, însă, la acest punct de pe traseu, te va face, să mergi mai departe. Frumos în sus, frumos în jos! Ești înconjurat de frumos în cea mai pură formă a lui, de tot ceea ce natura știe să ofere mai grandios, atunci când omul nu își pune amprenta asupra ei. 

Dacă îți îndrepți privirea spre înaltul cerului, în față ți se deschid maiestuoase Piatra Secuiului și Colții Trascăului, a căror frumusețe te va lăsa fără cuvinte. Impresia artistică este de niște Dolomiți mai mici. 

Priveliștea din zare nu este cu nimic mai puțin impresionantă. Printre stânci, în vale, ți se arată Rimetea, cu casele ei albe sau din lemn, păstrate cu sfințenie într-un stil tradițional unguresc de locuitorii ei maghiari, ca mărturie a generațiilor ce au trăit aici timp de multe veacuri. 

Partea a doua a traseului este cea mai dificilă, deorece se merge pe o pantă cu înclinație mare, pe grohotiș. Dacă nu ai ascultat sfatul de mai sus, că bocancii sunt obligatorii la pornire, acum reiei invocarea zeităților de care ți-am spus. Vei începe să ai impresia unei balerine cu glezne fragile, care acum încercă prima oară poantele și care crede că expresia ”îmi fuge pâmântul de sub picioare” are sens propriu, nu figurat. Ajuns în vârf, te poți considera cu adevărat norocos dacă nu te-ai ales cel puțin cu o entorsă.  

Senzația de ”I'm on top of the world” este cea care te va face să uiți urcarea abruptă

Dar senzația ”I'm on top of the world” pe care o vei experimenta în vârf, te va face să uiți urcarea abruptă. Eu am găsit, cu bucuria omului pacifist, bornele din vârf vopsite una în culorile drapelului Ungariei și una în culorile drapelului României. Spun cu bucurie, pentru că aici este o luptă continua în vopsirea, ba în culorile României, ba în cele al Ungariei a celor două borne. Așa că faptul că le-am văzut vopsite diferit a fost ca un mic semn al unei bune conviețuiri în zonă între români și maghiari. 

Coborârea pe același traseu este dificilă, iar dacă nu ai bocanci, pregătește-te de patinaj, căci alunecarea pe grohotiș va fi inevitabilă, dar și de balet pe poante pe care nu le stăpânești, căci sucitul gleznelor va fi sportul tău preferat.  

Dacă nu plouă, atunci poți să te întorci și pe un alt traseu, mai ușor, cu coborâre prin pădure. De pe Vârful Piatra Secuiului te poți întoarce o bucătă din drum, iar mai apoi să continui spre Colții Trascăului, și să faci astfel un traseu de tip circuit.  

Tot traseul durează aproximativ patru ore, dus-întors, cu tot cu opriri pentru poze de Instagram. Vei ajunge înapoi în Rimetea, unde o plimbare pe străzile cu case tradiționale, o limonadă sau un kurtos kolacs pe o terasă de la care poți admira încă o dată cele două vărfuri Piatra Secuiului și Colții Trascăului, o să te facă să fredonezi din nou Imagine Dragons: ”I'm on top of the world”.