Tunisia inseamna la o prima privire litoral, plaja si soare, dar turistii se intorc cu o parere schimbata dupa ce aleg excursia de doua zile in Sahara. Jeep -urile conduse in viteza de driveri iscusiti ofera o experienta pe cinste.

Excursia nu este foarte scumpa (circa 100 de euro), putand fi cumparata direct de la agentia de turism cu care mergeti in Tunisia. In cazul nostru a fost vorba despre Kartago Tours, care a asigurat si un ghid pe masura, Foued Frini, un tunisian care vorbea foarte bine limba romana si care a si studiat la Cluj-Napoca.

Inarmati cu rabdare, pentru ca urma o calatorie lunga, am plecat din statiunea Hammamet cu destinatia finala orasul Douz, unde urma sa fim cazati la hotelul Sahara Douz (4 stele). Primul popas al excursiei a fost amfiteatrul de la El Jem, din provincia Mahdia, oras cu aproximativ 20.000 locuitori, fondat pe ruinele orasului antic Thysdrus. Amfiteatrul este cu adevarat impunator, fiind al doilea ca marime dupa Colosseumul din Roma. La spectacolele cu gladiatori puteau asista 35.000 de oameni, adica la fel ca si pe un stadion modern, iar in subteran sunt inca pasajele de acces care pot fi si vizitate de turisti.

Amfiteatrul din El Jem este inclus in patrimoniul UNESCO, iar fiecare piatra parca ascunde un colt de istorie, nestiuta de nimeni si care se pierde in negura timpului.

Oprirea a durat circa o ora, la care a trebuit sa socotim si timpul petrecut pe la tarabele localnicilor, unde am invatat ca totul se poate negocia. Ghidul Foued Frini ne-a sfatuit totusi sa nu ne aventuram sa cumparam suveniruri de aici pentru ca sunt mai scumpe si ar fi mai bine sa ne tinem banii pana la Sousse, unde este o superba Medina, unde si preturile sunt mai mici. Experienta ne-a invatat, insa, ca s-a inselat pe alocuri si ca cei care stiu sa negocieze reusesc sa cumpere suveniruri oriunde din Tunisia, la un pret bun.

Drumul ne-a chemat mai departe pentru ca pana in orasul Douz mai aveam de strabatut aproape jumatate din tara si ne astepta o intalnire interesanta, la Matmata, in sudul tarii, cu berberii. Orasul nou ascunde istoria de mii de ani a berberilor, iar ochiul turistului trebuie sa caute mai bine pentru a vedea lucrurile interesante. Trogloditii care pastreaza inca traditia veche traiesc pe dealurile din jurul orasului, in case sapate sub pamant. Oamenii traiesc greu, dar s-au invatat sa se adapteze in functie de orarul autocarelor incarcate cu turisti, care lasa la plecare pretiosii dinari, dar pleaca, la randul lor, cu o experienta de neuitat.

Gazda grotei din pamant la care am oprit s-a grabit sa ne arate "locuinta", dar si care este traiul de zi cu zi al familiei. Era multa saracie, dar locuinta era curata si totul era ingrijit. Mi-am dat seama ca am intalnit o populatie extrem de mandra si modesta. Am degustat o delicatesa locala: ulei de masline cu miere si paine coapta pe varta, care nu mi-a prea placut. Ulterior ghidul mi-a explicat ca ar fi trebuit sa inmoi mai bine bucata de paine in ulei pentru a ajunge si la miere.

Popasul mi-a ramas in minte, dar parca gandul ne zbura tuturor spre marele desert, care isi facea tot mai puternic simtita prezenta. Locurile erau aride, plantele incepeau parca sa intre in pamant, fiind tot mai mici. Dar pana la desert, am mai facut o oprire la Hotelul Sidi Driss, din Matmata, unde au fost filmate scene din Razboiul Stelelor, si unde am luat masa.

Localul a fost sapat in stanca si pana cand gazdele ne-au servit masa am dat o "tura", pentru a vedea locul in care s-au filmat scenele din celebra trilogie SF. Incaperile pastreaza inca elementele din decor, asa ca toata lumea si-a facut poze pentru a avea o amintire de la acest scurt popas.

Masa a fost una traditionala berbera: cous-cous cu carne de oaie si carne de pui. Sederea a fost scurta pentru ca toata lumea era obosita si cu totii ne grabeam sa ajungem mai repede la Douz, unde ne astepta si o plimbare cu camilele in desert sau cu "camiloiul", cum ii placea sa spuna ghidului Foued Frini.

Dupa-masa am ajuns la destinatie si, inainte de a ne caza, am trecut prin primul botez al desertului, ne-am intalnit cu camilele. Echipati ca niste beduini, am fost repartizati fiecare la cate un tunisian, care ne-a ajutat sa urcam pe animale. Primul impresie a fost de usoara frica, mai ales ca aceste animale sunt foarte inalte si trebuie sa ai putina indemanare in momentul in care camila se ridica din nisip. Momentul a fost depasit rapid si, dupa cateva minute, toata lumea se comporta ca si cand ar fi calarit camila de o viata.

Experieta fiecaruia a fost diferita pentru ca totul a tinut si de tunisianul care conducea animalul. Cel la care am fost eu repartizat era usor sictirit si nu s-a obosit sa se abata de la carare. Altii au fost mai norocosi si au experimentat coborarea unor dune prin zone mai accidentate, ceea ce a facut plimbarea mai interesanta si amuzanta. Momentul a fost unic si toata lumea a savurat clipa, imaginandu-si caravenele care transportau marfuri prin desertul nesfarsit. Locurile prin care am fost plimbati purtau semnele unor ruine "macinate" de vantul, care sufla aproape in permanenta, astfel ca imaginatia a putut zburda in voie.

Hotelul la care am fost cazati a fost o surpriza placuta. Avea o gradina interioara superba si o piscina pe masura in care cativa turisti faceau baie. Nu am putut sa facem acelasi lucru pentru ca trebuia sa mergem la o cina festiva organizata la un restaurant in plin desert, intr-un cort beduin.

Nu ne-a parut rau, pentru ca experinta a fost una pe masura. Mancarea servita nu a diferit fata de cea de la Matmata, dar petrecerea a facut ca toata lumea sa simta cu adevarat ritmurile africane. Un grup de dansatori cu instrumente traditionale a facut spectacol, dupa care a intrat in scena o dansatoare voluptaosa, imbracata in haine specifice, care le-a luat mintile barbatilor "afumati" de savoarea fina a vinului tunisian. Avand stiinta miscarilor, dansatoarea nu s-a lasat pana cand nu a dezbracat cativa musterii.

Interesant a fost ca la acest restaurant din desert, turistii se pot si caza in corturi de beduini pe saltele amplasate direct pe nisip, dar care sunt foarte bine intretinute. Am vizitat si noi un astfel de cort si chiar am ramas impresionati, mai ales ca la cativa metri era amenajata si o piscina, in plin desert.

Orele noptii au stins incet petrecerea si toata lumea a facut cale intoarsa la hotel, la bordul unor Jeep -uri, ca si cand gazdele ar fi vrut sa ne obisnuim cu aventura ce urma sa inceapa in dimineata urmatoarei zile. Soferii tunisieni au un spirit de aventura foarte bine dezvoltat, dar si o incontienta care ne-a panicat la inceput. A fost un spectacol sa vedem cum conduceau Jeep -urile prin noapte fara a avea un marcaj prin nisip sau vreun punct dupa care sa se ghideze. Cu toate acestea, nu au ratat drumul nici la dus, nici la intors, facandu-ne sa asteptam cu mai multa ardoare ziua urmatoare.

Noaptea a trecut in zbor si la ora 5 dimineata s-a dat trezirea. Autocarul ne-a luat din fata hotelului si ne-a dus pana la oaza Degache, de unde incepe Sahara tunisiana. De acolo ne-am urcat in Jeep -uri. Soferul nostru a facut aceste excursii de mii de ori, dar si asa era amuzat numai reactiile noastre.

Cascadoriile facute pe inalte dune de nisip s-au soldat cu strigate de toata frumusetea, dar si cu rugaminti de a repeta aventura. Pe tot drumul, soferul a mers cu peste 80 de km/h, dar parea foarte obisnuit cu viteza, pentru ca reusea fara probleme sa stea si de vorba cu ghidul nostru in timp ce conducea. Masina rula pe un fel de asfalt am crezut noi la inceput, dar apoi ne-am dumirit despre ce este vorba. "Mergem pe marginea unui lac sarat si ce vedeti voi pe jos este de fapt sare intarita. E ca sticla de dura si se poate circula foarte bine pe ea", ne-a spus Foued.

Am vizitat locul unde s-a filmat Pacientul englez, dar si platoul de filmare Star Wars. Totul a fost cu adevarat special, dar parca tunisienii pun foarte putin in evidenta aceste obiective. Singurii care ii intampina pe turisti sunt localnicii care incearca sa le vanda suveniruri, fara a exista un punct de vanzare oficial sau un ghid care sa iti explice diverse detalii, cu siguranta extrem de incitante.

Am continuat drumul pana la Tozeur, dar intre timp am oprit si la oaza naturala de munte Chebika, unde am putut admira o frumoasa cascada la care turistii fac coada. Unii din grup nu s-au putut abtine si s-au bagat pur si simplu sub cascada pentru a se racori.  

Excursia s-a terminat la Sousse, unde am vizitat frumoasa si interesanta Medina, dar si renumitul Port el Kantaoui.

Cele doua zile s-au scurs foarte repede, mai ales ca totul a fost deosebit de intens si oboseala acumulata a disparut ca prin minune cand am dat iarasi de litoralul nesfarsit al Tunisiei.

Tunis, orasul care topeste in mare o istorie de mii de ani! La pas prin Cartagina si Sidi Bou Said, destinatii de vis FOTO

Articol de Delia Carbune si Horea Soica

Multumim Kartago Tours pentru excursia oferita.