La doar o oră și douăzeci de minute de Cluj-Napoca se află un loc plin de istorie ce îți va îmbogăți cultura generală și îți va stârni curiozitatea. Bologa este unul dintre satele-comoară ale județului Cluj și este situat la confluența râului Crișul Repede cu râul Săcuieu (Hanțu), sau mai bine zis la „gura apelor”, așa cum se spune local. 

Castrul antic roman, numit Resculum, este cea mai veche așezare din zonă, fiind ridicat undeva în jurul anului 106 și fiind folosit drept garnizoană a cohortelor I Aelia Gaestorum militaria și a II-a Hispanorum, a căror misiune era, probabil, apărarea graniței Impriului Roman. 

Pe măsură ce romanii au încercat să consolideze granițele, în secolul II au fost aduși coloniști din Grecia, se crede din zona Patras.

Ruinele castrului sunt vizibile și astăzi în locul numit Grădiște, deși majoritatea zonei a fost folosită ca suprafață agricolă. De asemenea, în apropierea acestuia există și ruinele unei băi romane. 

Fortăreața, locul de refugiu pentru populația locală în momentele de restriște 

Pe malul opus al râului Henț, se află o fortăreață, menționată pentru mai multe secole ca Sebesvár, fiind prezentă pe majoritatea hărților Evului Mediu ale zonei.

Bologa a fost atestată pentru prima oară documentar în 1304 ca Sebuswar, apoi apărând nominalizată cu diverse nume, cum ar fi Sepuswar din 1324, Sebeswar - 1329, Sebeswar alio nomine Hunyadwar - 1398, Castrum regis Sebes - 1393, Castrum regis Hunyad - 1397, Sebes Varallya - 1760.

În urma semnării la Brașov a tratatului de alianță împotriva Imperiului Otoman în 1399, regele Sigismund de Luxemburg a donat Bologa împreună cu Cetatea Bran, lui Mircea cel Bătrân. 

Fortăreața a servit și drept refugiu pentru populația locală în momentele de restriște, fiind un punct strategic pe drumul care duce la Oradea. În secolul XVII, când otomanii au cucerit Oradea, sultanul a ordonat demolarea fortăreței, însă ordinul nu a fost îndeplinit complet. Totuși, aceasta a fost distrusă mai târziu de lobonți prin explozie. 

Chiar și așa, atât turnul, cât și o mare parte din ziduri au mai rămas încă în picioare. La mijlocul secolului XX turnul și-a pierdut acoperișul, probabil ultimul element din lemn al ruinelor. Tot ceea ce a mai rămas este piatră. 

Locul este perfect pentru o drumeție de weekend și nu doar pentru istoria sa bogată, ci și pentru peisajeșe din jurul cetății. Totul este plin de verde, iar aerul curat de aici îți va oferi restart-ul de care ai nevoie după o săptămână plină.