Ștrandul Durgău atrage mii de turiști în fiecare an cu apa sărată, cu calități demonstrate, locul fiind amenajat din fonduri europene. Nu a fost însă tot timpul așa, cu acces cu taxă. Înainte de Revoluția din 1989, locul era sălbatic.

Oamenii locului își aduc aminte cu plăcere și nostalgie: ”Pâna după anii 1955 erau amenajate construcții cu cabine, scări cu balustrade pe lacul 4 (Ketreces) cu cabine si terase împrejmuite pe stâlpi pe mal, cu apa mica pentru copii.

Erau funcționale toate cele 6 lacuri cu ape sarate de diferite concentratii si efecte terapeutice.

Pe lângă lacuri, exista o platformă netedă acoperită cu aluviunile argiloase și sărate (saratura) parțial acoperite de plante specifice sărăturilor, de mai multe hectare. Deasupra se cristaliza sarea pe secetă, iar sub argila se forma din vegetația sărăturilor, nămolul negru tămăduitor pentru afectiuni reumatice.

Acest nămol îl extrageau și ambalat se ducea la Techirghiol pentru tratamente. ”NAMOL DE TURDA”, a rememorat Szebeni Joska.

”Lacul 1 era cel mai concentrat, ce avea sursa de apa de la izvoare de sub creasta dealului dinspre oraș și deversa spre lacul 2. Acest lac era cel mai apreciat din punct de vedere terapeutic. În urma unei perioade mai ploioase s-a surpat apa a pătruns în cavitatile minei de sare.

Lacul 2 e contaminat. Nu se mai folosește. Lacul 3 e neamenajat și  nefolosit.

Lacul 6 cu apa cea mai dulce e umplut de bălării și e aproape invizibil.

Lacurile 4 și 5 sunt amenajate, îngrădite cu băi și dușuri, cabine și bufet cu taxe de intrare destul de piperate.

Spațiile de plajă sunt destul de limitate pentru fuxul de vizitatori din perioadele calde”, a mai spus acesta.