Misterul adânc ascuns al Barajului de la Valea Drăganului

La 70-80 de kilometri de Cluj-Napoca, pe drumul către Oradea, un mic indicator te îndeamnă să virezi la stânga. Treci peste o cale ferată și intri într-un alt univers, localitatea Valea Drăganului. De aici, drumul urcă șerpuitor printre dealuri și păduri dese, cu peisaje ce îți taie respirația. Într-un final, ajungi la un loc ce impresionează nu doar prin amploare, ci și prin poveștile ascunse în adâncuri: Barajul Drăganului, cunoscut și ca Barajul Floroiu.

Barajul Drăganului este o realizare tehnică spectaculoasă, construit în 1987 pe un teren stâncos, la confluența râurilor Drăgan și Sebeșel. Structura lui are dimensiuni colosale: 120 de metri înălțime și o deschidere de 424 de metri. Acest gigant reține apele pentru a forma un lac de acumulare vast, de 292 de hectare, capabil să stocheze 112 milioane de metri cubi de apă. Lacul nu este doar o sursă de hidroenergie, ci și un habitat pentru păstrăv și clean, atrăgând pescari din întreaga regiune.

Denumirea alternativă, Barajul Floroiu, vine dintr-o poveste locală. Cu ani în urmă, un mic sat muncitoresc, Floroiu, s-a format mai sus de baraj. Așezarea adăpostea muncitorii care lucrau la construcție, împreună cu familiile lor. Satul avea un punct central al socializării – un băruleț ținut de un anume domn Floroiu. Seară de seară, muncitorii se adunau aici, iar numele său a devenit sinonim cu așezarea și, în cele din urmă, cu barajul.

Cabana pierdută – o poveste din adâncuri

Deși structura impresionantă și peisajele spectaculoase atrag privirile, misterul lacului este cel care te face să te oprești și să reflectezi. Pe fundul apei se află ruinele unei cabane din lemn, cu o poveste fascinantă și plină de dramatism. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după semnarea Tratatului de la Viena în 1940, această cabană a devenit un refugiu pentru fugarii care încercau să scape din teritoriile afectate de conflict. Izolată în mijlocul pădurilor, cabana le oferea protecție celor care fugeau de ororile războiului.

Pe lângă această funcție de refugiu, cabana avea un rol esențial pentru comunitatea locală. Era principalul punct de aprovizionare cu alimente pentru muncitorii care lucrau în pădurile din zonă. Așezată într-un loc strategic, era un simbol al vieții dure, dar solidare din acele vremuri.

Când barajul a fost construit, cabana a fost înghițită de ape, împreună cu poveștile ei. Acum, se află la zeci de metri sub apă, invizibilă ochiului uman, dar încă vie în amintirea localnicilor. Ideea că sub acest lac se află un loc care a fost martorul atâtor destine dă barajului o aură de mister.

Ce restricții sunt pe baraj

Barajul adaugă un alt strat de mister prin restricțiile impuse vizitatorilor. Mașinile nu pot opri pe baraj, iar fotografiatul și filmatul sunt strict interzise. Un paznic atent se asigură că aceste reguli sunt respectate. Poate că această interdicție contribuie la sentimentul de curiozitate și fascinație care înconjoară acest loc, unde betonul masiv întâlnește povești fragile din trecut.

Zona din jurul Barajului Drăganului are un farmec deosebit. Sunt câteva pensiuni unde turiștii se pot caza, iar pentru cei pasionați de natură și liniște, lacul oferă o oportunitate de relaxare unică. Într-o zi senină, peisajele sunt spectaculoase: munții se oglindesc perfect în apa lacului, iar liniștea este întreruptă doar de sunetele pădurii.

Povestea cabanei de pe fundul lacului este și ea o atracție pentru turiști. Este un loc ce îți amintește de forța istoriei și de felul în care aceasta modelează peisajele și comunitățile. Fie că vii aici pentru peisaje, pentru liniște sau din dorința de a descoperi un fragment din trecutul uitat, Barajul Drăganului este mai mult decât o destinație – este o fereastră către povești pierdute, ascunse în adâncuri.