O studentă de la UMF Cluj-Napoca a fost buzunărită la evenimentul ”Orășelul Copiilor”, care a avut loc duminică, 2 iunie, în Parcul Central. Evenimentul a fost dedicat copiilor, dar tocmai unul dintre ei i-a furat portofelul tinerei. 

Realizat de studenţii Asociaţiei Studenţeşti AMICUS, ”Orăşelul Copiilor”, în parteneriat cu mai multe instituţii din Cluj-Napoca, evenimentul a însemnat, în esenţă, familiarizarea celor mici cu locul şi rolul unor instituţii fundamentale din urbe: primărie, poliţie, pompieri, spital, biserică, etc. 

Evenimentul s-a bucurat de un succes imens în randul clujenilor, dar nu a fost scutit de incidente.

O studentă  la Facultatea de Medicină din Cluj, voluntară la spitalul în miniatură organizat în Orăşelul Copiilor, a povestit cu mult haz ”amar”, modul în care a fost buzunărită de un băieţel mai ”întunecat” la faţă chiar în momentul în care îi explica modul în care își poate auzi inima cu stetoscopul.

Studenta a fost uimită de modul ingenios în care gaşca de puradei ”creoli” a pus la cale furtul portofelului, dar şi de reacţia disproporţionată, exagerată a polițiştilor, care au ”anchetat” cazul chiar în duba poliţiei expusă în parc, tocmai pentru ca cei mici să o poată prezenta.

”Așa sunt eu, norocoasă. Ieri (duminică 2 iunie, n.r) la Orășelul Copiilor. Un copilaș, mai creol așa, nu mai pleca de la spital. A stat vreo ora. Din cauza prejudecăților ce le aveam, am încercat să-l trimit mai departe și la alt stand. El îmi spune că vrea să devină medic și de aia tot stă lângă mine, că-i foarte bun la școală, în special la mate și-așa mai departe și atunci îmi zic: ”Doamne, păcătoasă sunt, judec bietul copil după aparențe”. Îl las să stea să mă observe. La un timp o mamă mă avertizează că doi copii au luat ceva de pe masă și au fugit. Îmi dau seama că mi-au luat portofelul. Gicu era acolo, fuge după unul din ei, îl prinde, doar că portofelul meu era la prietenul lui care nu mai era de găsit. Nu aveam bani, dar aveam toate actele mele: buletin, permis, cărți de vizită, lucruri importante. Încerc să-l conving să-mi spună unde stă prietenul lui, dar n-am succes. La orășelul copiilor era venită și poliția cu un stand. Gicu, cu inițitivă, mai dur așa, îl duce la poliție și poliția cu metodele lor. Acum știa și numele și vârsta prietenului lui și toate cele. Când am văzut cât de fără inimă e polițistul cu bietul copil și ce sincer plângea băiatul, m-a luat mila. Îl cuprind și-i spun că nu aveam bani în portofel, n-au ce face cu el, am doar acte care-mi sunt foarte importante și dacă ne-ntâlnim mâine undeva să mi-l dea, le dau și recompensă. Nervos, țipă polițistul la mine, în așa hal cum n-a făcut-o nimeni de mult timp, spunându-mi să plec că i-am stricat tot interogatoriul. El aproape afla adresa vinovatului, iar eu cu atitudinea mea de mamă protectivă i-am dat peste cap investigația. Am plecat tristă și pentru portofel și pentru lacrimile bietului băiat. M-am resemnat cu pierderea. La mai puțin de o oră vine un jardarm cu portofelul ridicat într-o mână, spunând că un părinte l-a găsit aruncat în parc și l-a adus la ei. M-am simțit iubită de Dumnezeu după întâmplarea asta”, a scris pe un site de socializare, M.I, voluntar AMICUS.

Studenta la UMF Cluj a privit cu seninătate la această poveste, iertându-l pe micul infractor.

Într-o postare ulterioară, ca răspuns la ironiile unui prieten care o acuza că este naivă, i-a răspuns: ”Ar fi fost frumos să fie o poveste cu un copil sărac și demn cu un vis mare, dar oare trotuarul și lipsurile îl mai lasă să viseze? Nu știu. Mie mi-e drag de el că măcar mi-a lăsat actele și portofelul aproape de stand ca într-un fel să ajungă la mine”, a conchis M.I.